- Ce colorata esti azi!…
- Ti se pare? Am un simplu gri pe mine…
- Nu ma refeream la haine! Nu te mai ascunde sub atatea…culori! Luminoaso!
………………………..
- Si ce frumoasa esti azi…
- Nici macar nu m-am machiat. Am si cearcane, nu am dormit deloc…ma simt obosita!…
- Ai chip luminos. Dezbraca-l de umbrele puse de tine insati si zambeste-le cand dispar dupa coltul ala! Si esti frumoasa… (zicand asta, ii puse incet mana pe inima)
……………………….
- Si esti si foarte vie si zglobie!
- (deja razand) Cred ca tu vrei sa ma flatezi…nu vezi ca zac de cand ne-am vazut pe un scaun si de-abia gesticulez?
- Uite-te la talpa piciorului tau! Cat nisip a calcat? Cate pietre? Cate drumuri? Te-ai gandit ca fiecare rid colorat de pe corpul tau luminos inseamna un drum, o cale, o viata, un om, o aventura? Da…esti vie…
- Daca o iei asa…da…sunt vie!
……………………..
- Hai, mergem?
Ascunsa pe sub culori se ridica incet-incet de pe scaun. Isi lua bastonul, se infasura mai bine si-l lua de brat.
Cei doi batranei se departara usor-usor de locul lor.
In urma, o noua aventura, o veche iubire, multe culori si simpla frumusete.