Pe bune. In vremurile cand CAUTAM ceva…orice…nu gaseam niciodata. Cautam relatii sociale, cautam oameni, cautam obiecte pierdute, cautam sa ma impun, cautam sa fiu inteles. Si mi-era al dracu` de greu. Ma straduiam PREA mult.
Si la un moment dat, usor-usor, am incetat sa CAUT. Si atunci…uau! Am inceput sa gasesc! Pe bune. Deci parca EI/ELE veneau spre/la mine. Nu ma agitam deloc, ma iritam MAXIM putin cand pierdeam ceva prin casa/pe afara, dar imi trecea in 5 minute. Sau 5 ani, dar tot aia e, timpul fiind foarte relativ! :D
Lucrurile si mai ales oamenii au tendinta de a se proteja in fata altor oameni, care insista, care CAUTA, care VOR ceva anume. Oamenii intra in defensiva usor si se protejeaza, se baga in a lor gaoace/cochilie si asteapta sa intalneasca persoane sigure pe sine, care pur si simplu…merg si fluiera pe strada, zambind, si doar…admirand.
Culmea este ca si cand cautam obiecte nu gaseam! Eram calare pe eBay, Amazon.com, site-uri internationale in general, pe sub pat pe la mine (unde este un haos total, btw…) si rareori gaseam FIX ce voiam si CAND voiam. Si acum, obiectele interesante TRAG la mine. Acei 5 fingers, au venit ca prin minune, in bulk-ul mail-ului meu, desi nu am facut niciodata abonament la dansii… Am descoperit apoi niste reviste foarte vechi, un jurnal tinut de mine acu` `n` ani, CD-uri cu muzici/filme/poze demult considerate pierdute asa…senin si aleator.
Cele mai bune lucruri in viata se intampla cand nu vrei cu adevarat sa se intample.
Ca mine de exemplu! CINE s-ar fi gandit ca Terra va avea un asemenea om?!
Va iubesc pe toti, pe rand, in stil renascentist.
Daca Terra nu te-ar fi avut cu siguranta te-ar fi cautat :) ;)
Ia incearca sa NU cauti ultima carte Harry Potter ca poate o gasesti si mi-o dai inapoi!!!!!!!!!!
Acum ceva vreme imi spuneai ca la tine in casa exista un pitic (avea si un nume parca) responsabil pentru toate lucruile disparute… poate s-a dat demisia…