Ii stiti cu totii… sunt acei tineri, la vreo 30 si nitel de ani, pletosi, roacheri, care se vede ca stateau prin liceu/facultate pe trepte si pe culoare si cantau la chitara Metallica, in pauze bagau cate o bere si nu ratau niciun concert Sarmalele Reci, Phoenix sau Pasarea Colibri.
Si acum, ii vad pe strada, imbracati la fel si cu un mic carucior in care se afla un mic copil. Si-i vad, cu pleata desfacuta, cum ii giugulesc (ce cuvant!), cum ii alinta, cum se joaca cu ei si aia mici ganguresc incantati.
Mi se pare GENIALA imaginea unui DUR, considerat poate candva “satanist” si “nespalat” (imaginati-va ca in clasa a 7-a a 8-a si eu eram considerat asa, dammit…) care sta cu copilul sau si transmite ATATA umanitate si DRAGOSTE!
Este o discrepanta fantastica si ceva ce ar trebui sa dea de gandit superficialilor din asta societate.
e al dracu de greu sa poti sa te pastrezi la fel de roacar-hipiot ca in prima tinerete dupa ce faci plozi. pt ca tot aerul ala boem vine din senzatia de libertate pe care o ai, senzatie care dispare imediat ce nevasta iti arata cele 2 liniutze.
de asta ramanem socati cand vedem poze de acum 20 de ani de-ale mamei lui gigel care acum are permanentul si cele 120 kile aferente, iar la 20 de ani arata ca scoasa din woodstock