- Interviul prost este cel ce nu divagheaza de la intrebarile pregatite dinainte. Interviul bun este cel unde reporterul se adapteaza/improvizeaza pe parcurs.
- Interviul prost este cel in care reporterul este lipsit de expresivitate/emotii – intra, saluta, pune reportofonul pe masa si incepe sa turuie intrebarile, inexpresiv. Interviul bun este acela unde reporterul glumeste pe marginea subiectelor, “face misto”, se apropie de sufletul intervievatului, ii arata ca-l intelege/ca vorbeste cu el mai departe de relatia strict profesionala.
- Interviul prost este cel “facut ca sa fie”, fara ca reporterul sa fie realmente interesat de industrie/de om/de ideile sale. Sau macar…remotely interesat! :D
- Interviul prost este acel interviu care suna cap-coada ca un…interviu.
- Interviul prost este unul ce se axeaza pe un singur subiect, indiferent cat de mare este acesta. Interviul bun este cel ce scoate in evidenta si alte aspecte, uneori personale, ale intervievatului.
Unul dintre cele mai bune interviuri realizate de mine a fost cel cu Hotaran, fostul director executiv de la Microsoft Romania, articol care, mi-a zis Hotaran ulterior, a fost tradus si citit si in SUA.
Cele mai slabe au fost acelea in care nu am reusit sa ma CONECTEZ la personalitatea interlocutorului meu, acele interviuri unde se simtea rigiditatea in atmosfera/unde exista chiar si antipatie. Din fericire, antipatie nu am simtit decat fata de 2-3 oameni de-a lungul a vreo 3 ani de presa.
3 ani?!e na..
2 ani juma’. Da` nu asta era ideea. (cum observa lumea amanuntele cel mai usor… :)) )
Un interviu prost e ala la care stii toate raspunsurile dinainte, chiar daca intervievatul ti le ambaleaza in alte formulari.
yep. dis tu!