Parintii si tehnologia

MAMA.

Totul a inceput acum vreo 9-10 ani. Era perioada 486/Pentium I.

Am invatat pe mama cum sa deschida computerul. Apoi, i-am facut schite, cu liniuta de la capat:

- Apesi buton mare – “deschidere computer”. Scrii cand iti apare negru NC.com. (Norton Commander, din DOS – n.r.)

- Apesi pe sageata de jos de 5 ori, ajungi la “jocuri”, apesi tasta mare din dreapta – ENTER.

- Mai apesi de 2 ori si ajungi la TETRIS. ENTER iar.

- Cauti Tetris.bat, apesi Enter.

Cu constiinciozitate (muama ce cuvant complex…), mama a invatat pe de rost (!) aceste miscari. Daca se modifica ceva sau aparea ceva nou pe ecran, se TERMINA tot procesul. Reset, reluare. Daca se repeta, ma/ne chema sa rezolvam. De obicei, tasta ESC (stanga sus) rezolva problema inopinata.

Au trecut anii. A aparut Windows-ul – ’95, apoi Windows ’98. Miscare de mouse. Reactioneaza la miscarile mainii. La ce nivel ajunsese tehnologiaaaaa… Click. Diferenta dintre click si dublu click – dificila. DE CE dublu click!? Pfa, nu`sh mama…asa s-a gandit Bill Gates…e chiar util…In prezent, mama da dublu-click pe orice, nu conteaza. Sa fie sigura.

- Start, shut down.

- Daca apare ceva pe ecran, o casuta de eroare, sau ceva… de principiu apesi ori CANCEL ori acel “x”-ulet din dreapta sus.

Numai eu stiu de cate ori am fost sunat in cele mai (ne)potrivite momente ca sa aud “mi-a aparut CEVA pe ecran!!!! CE FACCCC?!” :)

Au mai trecut anii. Prezent. Windows XP (ma #(*@! pe Vista). Internetul de mare viteza. Broadband.

- Creare e-mail. Complex dar invatat destul de repede cum sa “check e-mail” si scris e-mail.

- Microsoft Office (Word), deja prea complex. Eu scriu.

- Erori, la fel. Dificil.

Per total insa, fata de acum 9-10 ani, o evolutie considerabila.

Pe segmentul de TELEFONIE MOBILA!

- Butonul verde, raspunde. Butonul rosu, inchide. (invatat repede – e destul de logic. Ca la semafor…).

- SMS-uri. Nope. Naspa. Complex.

TATA.

Minutios. Atent la detalii. Inainte de a instala CEVA…ORICE…citeste TOT. Inainte de a apasa NEXT (de vreo 5 ori, cum se intampla de obicei), el citeste TOT.

Daca se defecteaza ceva/nu mai merge cum trebuie…cu miscari LENTE…fluente…si CONCENTRATE, se duce la HELP. Citeste IAR, tot. Nu se lamureste, ma lasa pe mine, desi eu de 2 ore ii spun sa ma lase ca rezolv imediat.

NU, totul ca la carte, ca DE-AIA exista HELP!


Mama este una dintre cele mai bune profesoare EVER, tata este diplomat in MAE. Ambii, oameni super-culti si cu picioarele pe pamant, cititi, cultivati si realisti. Tot respectul si iubirea!

Insa, cand vine vorba de tehnologie…frate!

De ce am scris acest post:

1. NU vreau sa pierd contactul cu lumea tehnologiei/informatizarii, NEVER EVER! Nu vreau ca al meu copil/ai mei copii sa trebuiasca sa ma invete cum sa trimit holograma mea…m-as simti nitel jenat ca nu stiu ceva DE BAZA…

2. Mai nou, ai mei ambii parinti au inceput sa trimita pe mail-ul meu personal SPAM-uri. Respectiv, acele mail-uri anoste/banale/deloc funny cu POZE aranjate in Photoshop/facute in flash, bancuri la care nu zambesc sau texte presupus-amuzante. )(&@$%(!&)(#@!*()# Da, cine stie cat va mai dura pana cand vor realiza ca acestea sunt BANALE si circula online PESTE 123901924812034858123094 de mail-uri de acest gen, pe intreg globul.

3. Articolul l-am scris dand exemplu pe ai mei, dar stiu si `n` altii care prezinta aceleasi simptome de “anti-tehnologii”.

2 thoughts on “Parintii si tehnologia”

  1. eu o sun intr-o zi pe maica-mea si o intreb, mai mult retoric, ce face. Raspuns: daunloadez muzica ruseasca de pe dc++. Sa lesin cu telefonu-n mana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>