“Incerc sa fac sa imi placa ebook-ul din considerente ecologice. Dar, e mai greu: e prea mic, n-are miros, nu pot sa imprumut cartea sau sa fac notite cu creionul si sa lipesc post-ituri si sa ma amuz ce am scris rasfoind-o peste ani”.
Sunt argumentele unui Gigi care a raspuns astfel unei intrebari de pe vajnicul Facebook – ce preferi, cartea fizica sau e-book-ul?
OK, fiecare om e indreptatit sa aiba propriile opinii. Chiar si in Coreea de Nord poti! (bine, dupa aia esti executat, dar…).
Eu am o mare problema. Nu stiu voi, dar eu unul nu am stat NICIODATA sa MIROS o carte. Si tot aud argumentul asta – “vai, cum, sa nu poti tu sa MIROSI cartea?!?!”
Bai. Cartea este facuta pentru a fi LECTURATA! Nu MIROSITA! Foloseste-ti mirosul pentru iarba, frunze, cartofi prajiti si fumul de tigara din barurile bucurestene. Si daca CHIAR nu poti trai daca nu MIROSI carti, sigur ai Mersul Trenurilor* prin casa, ceva. Ia-o o data pe saptamana si miroase-o! Sa ma tai de am vazut pe cineva citind carti si din cand in cand mirosindu-le!
Daca toti ar fi ca voi, Omenirea nu ar fi evoluat si inca am fi scris pe tablite de piatra. Macar roca aia miroase natural…
*Pentru ca, nu-i asa, un om ca tine nu vrea sa consulte mersul trenurilor online, intrucat nici ala nu se miroase…
1. nu o miros ca o obsedata (eventual fac asta doar din cand in cand), ci pur si simplu, cand o tin in mana elibereaza un miros relaxant
2. despre “Cartea este facuta pentru a fi LECTURATA! Nu MIROSITA! Foloseste-ti mirosul pentru iarba, frunze, cartofi prajiti si fumul de tigara din barurile bucurestene. ” Daca stai sa te gandesti nimic din ce ai enumerat si foarte putine lucruri de altfel sunt create doar pt a fi mirosite. Deci, e mai bine sa iti tai nasul, daca e sa ma iau dupa ce spui tu.
3. cartile noi miros diferite de cele vechi. daca am un Mersul Trenurilor de 2 ani, e cu totul alt feeling fata de o carte noua
4. sa te mai prind ca iti comanzi ceva altfel decat online (Atunci cand ai functionalitatea asta), ca…na, …mancarea de la wok away e facuta sa fie mancata, nu savurata/mirosita/mancata pe indelete in oras. nu de alta, dar nu vrei sa zica urmasii tai ca “uite-l si p’asta, nu foloseste netul sa comande mancare; daca eram toti ca el, ramaneam in epoca de piatra”