“Fata, hai sa-ti zic ce.
In caz ca nu stii, si eu sunt dependent de cafea.
Asa ca de ai chef de-un pariu, o sa-l fac cu mata.
Ai un blender bun acolo, dar eu am bautura diavolului in mine!
Pariu cu tine ca fac o cafea mai buna? Daca pierd, iti umplu cratita cu aur!”

Fata spuse

“Ma cheama Ioana si poate suna obscen…
dar voi accepta pariul asta deloc decent si vei regreta,
pentru ca a noastra cafea
e facuta de o perfecta masina!”

Ioana adauga bobite de cafea si apasa cu putere blenderul.
Si se gandea in timp ce o facea ca aparatul e mai bun si-i va aduce
o cratita de aur faur; dar de va pierde, sufletu-i va fi luat si tarat in Iad
de graur.

Dupa ce termina, Diavolul scoase din buzunar o punga si spuse

“Acum e randul meu!”

Foc ii iesira din mainile de zmeu si apa clocotii in cazan.
Astepta ca aburul sa se duca, si stropi cu sudoare primprejurul.
Tot Starbucksul incepu sa saliveze, aroma sa-i pulseze.

Foc in oras, fugi fata, fugi!
Diavolul e aici, unde soare nu-i!
Sandvisuri negre la McDonalds, acoperiti de cartofi prajiti.
Versetul asta nu prea are sens, dar si ei sunt clociti!

Cand diavolul incepu sa rada, stia ca a castigat,
tot ce era la Starbucks miroase a pisat, fata de ce diavolul a amestecat.
Si pe masura ce tragea saracul suflet al Ioanei in Iad
pe cale neagra vacs,