Muntii aratau ca o tanara in acea seara, subtiri, mladiosi in soarele ce murea. Acolo statea intinsa, unde candva muntii dainuiau; capul usor se odihnea pe o perna; parul aruncat ondulat cadea in trepte. Sanii fermi expusi in raze asteptand atingerea apusului; gatul suav, de rau, cu pietre umede si fine; coapsele lungi ca vantul se intindeau in unde pe zeci de mile. Mi s-a parut atunci ca o aud vorbind, dar totul era tacut. Nu stiu ce a spus sau nici macar daca a rostit ceva, dar daca a facut asta, sunt sigur ca spre mine se uita.