Munti

Muntii aratau ca o tanara in acea seara, subtiri, mladiosi in soarele ce murea. Acolo statea intinsa, unde candva muntii dainuiau; capul usor se odihnea pe o perna; parul aruncat ondulat cadea in trepte. Sanii fermi expusi in raze asteptand atingerea apusului; gatul suav, de rau, cu pietre umede si fine; coapsele lungi ca vantul se intindeau in unde pe zeci de mile. Mi s-a parut atunci ca o aud vorbind, dar totul era tacut. Nu stiu ce a spus sau nici macar daca a rostit ceva, dar daca a facut asta, sunt sigur ca spre mine se uita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>