in miez de noapte
si papusile dorm
desi in culori intime
mirosuri de budoar
aer subtire si respiratii calde
de “neverland”.
depasind limita timpului
o secunda in eternitate
punctul ei de vedere
este final de toamna,
se apropie si aproape se confunda cu
iarna.
ceva din iarna,
atunci cand timpul ingheata
tacerea din ea
atat de adanca incat cerul cade
si umple golul din inima-i.
dimineata pura, dimineata ta,
soapte; suntem doi -
autoportrete -
tentatie si orbire.
lumea lor interioara
nu creste nicidoata
si dintr-o data incepe
un film mut.