riiiiiing.
riiiiiiing.
riiiiiing.
rrrriii
“Buna ziua.
acesta este un serviciu telefonic automat:
Va rugam sa asteptati pana cand
vom procesa detaliile dumneavoastra
personale,
si va vom pune apelul in
asteptare,:
–asteptarea unui
apel final pentru cei fara credinta,
pe masura ce degetele intra intr-un tunel
de codecuri transmise si retransmise in disperarea unui
“oricine, oriunde”
“Acomodarea Dumneavoastra
reprezinta prioritatea noastra continua.
Unul dintre reprezentantii nostri
va vorbi-“
–vorbi in ghicitori,
puzzle-uri subtile
care se leaga in noduri complicate
in jurul unui apel si al gatului meu.
Ma balansez sus-jos-jos-sus
gata sa inchid
“cu dumneavoastra”.
Si apoi
lovesc cu muzica aceea
oribila si distorsionata
decadent de vesela
si ecoul suna gol pana cand…
“Buna ziua doamna/domnule,
numele meu este (irelevant).
Cum va pot fi de folos?”
O voce din cateva miliarde,
care droneaza cu stoicism
o poezie para invatata
pana la cerurile satule,
si mie
mi-a ajuns.
Gata.
Am terminat.
click.