O fata atat de mica
intr-o lume mare
unde viata pare
ca alearga fara tinta
Un film pe fast forward -
nu poti pune pe pauza
incetini sau opri
Un tren care nu o asteapta
ci doar alearga pe sine
cu ea agatata de
un ultim vagon ruginit
Inauntru e ingenunchiata,
in intuneric, asteptand
sa ii creasca aripi,
sa zboare spre ceruri
“Zboara spre Regatul Ceresc
unde nu o sa mai simti durere”
Sta insangerata si
simte cum coasa se apropie
Zambeste si inca traieste
din inima nu-i curge inca sange
Durerea
nu o face sa planga
sa strige
Inchide ochii si se ridica
o fiinta mica
in spatele unei biserici
ii cresc aripi.