Mananc copii. Le putrezesc chipurile mici si slinoase si le distrug inocenta.
Tintuiesc pasarile la pamant. Le fortez aripile libere sa se transforme in tarana si sa se contopeasca cu pamantul ud.
Fur norocul. Ti-l iau chiar atunci cand ai nevoie de el cel mai mult si il inchid undeva unde nu ai putea sa ajungi niciodata. Departe, unde niciun om nu poate patrunde.
Distrug piatra. O sfaramitez si o fac sa zboare in toate zarile. O pravalesc in rauri si o inec, o dizolv mai repede decat ar putea ochiul sa indure.
Nu fac “tic-tac”. Vocea mea este groasa si neiertatoare. Atingerea mea este cea a cosciugului lipit de spatele tau. Gustul imi este carne de viermi. Mirosul este al disperarii – nu poti scapa.
Esti captiv. Esti prins in ghiarele Timpului.