Sticla

Sunt o bucata de sticla,
sparta si stralucitoare
pe podeaua unei catedrale

sunt verde
si
albastra
si
rosie ca Maria Fecioara

Preoti se holbeaza la mine
si arunca cu aghiazma

Ii aud spunand
cum
ar trebui sa fiu
aruncata

Vad cum o mama
isi loveste copilul
in timpul ceremoniei

si simt gandurile
putrede ale unei
batrane

Noaptea
micuta calugarita
garbovita
vine cu o manusa roasa
si ma ia la ea
acasa

si devenim bucati
de sticla, toti,
impreuna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>