Uneori imi doresc
sa stau treaz pana dimineata,
sa ard cand rasare soarele
ochii sclipind ca doua chibrituri aprinse,
carbon si sulf.
Picatura de cenusa, un roz
aprins si cautand aer
interiorul sa devina suprafata
cutia toracica sa-mi devina aripi,
picioare albe de paianjen.
Plutesc si visez ace,
limbi de ceasuri moarte
si culori ce nu exista.
Visez oameni fara pleoape,
fara degete sau buze
si ma intreb daca parintii
sunt nascuti din cenusa.