In jurul sacrei noastre cine de Paste
ne tineam vinovati de mana pe sub masa.
Sacralitatea noastra era insangerata si strivita
ca in urma cu trei saptamani; arsa de foc.
Iti tineai mainile vinovate intr-ale mele
degetele intersectate, fierbinti si transpirate.
Ca tornade razbatand timp de trei zile
gurile ne erau pline de cuvinte si respiratii.
Cu maini ce tremura pline de stari
ne-am atins buzele, crapate si uscate
pentru a ne opri cuvintele ce dadeau navala.
Mainile stateau rastignite unele in altele.
Ne-am atins buzele, uscate si lipicioase
ca rasina de mainile murdare ale unui copil.
Corpurile se scurgeau unul in altul
si am inceput sa fierbem, arzand.
Ca rasina pe mainile murdare ale unui copil
sacralitatea noastra era insangerata si strivita
se rostogolea si fierbea, arzandu-ne
in jurul sacrei noastre cine de Paste.
Si metrum non habet, non est poema.
Maestre, sunt convins ca elevii de liceu care va vor studia opera la ora de literatura in viitor vor intampina dificultati in a interpreta versul “si am inceput sa fierbem, arzand”. Puteti, asadar, explica posteritatii cum poti sa arzi in timp ce fierbi?
Floriana, autorul a vrut sa spuna aiciea ca deci partea de jos fierbe, intrucat se tine de maini transpirate si partea de sus, aia cu privirea, arde deci care sa intelegi da? pentru ca ai tai progenituri vor studia astfel de poieme la scoala, deci da?! bun!