Este (epitet multiplu – faininteresantfrumosdeosebitsurprinzator) cum poti intalni si afla oameni. Este ciudat cum isi arata unii chipurile, in momente extreme ale existentei lor si cum se disociaza sau, din contra, asociaza spiritele in momente de “criza”. Pf, nu vreau a defini cuvantul “criza”, este prea subiectiv.

Nu cred in maturitate sau imaturitate. Cred in umanitate si animalitate, cred in instincte, cred in temperamente, cred in inteligenta emotionala. Cred ca pentru a putea sa atingi un punct ridicat al existentei trebuie nu neaparat sa FACI lucruri, cat sa te ABTII (d)in a face lucruri. De cate ori nu ai fost tentat(a) sa faci ceva, stiind ca este gresit? Daca ai cazut in capcana (uneori inertiala) de a duce la “bun” sfarsit ceea ce stiai ca este gresit, inseamna ca esti, inca, un om slab.

Ura. Invidia. Posesivitatea. Furia. Nebunia. Pierdea constiintei de sine. Distrugerea karmei. Demolarea altora. Minciuna. Discordia. Intrigi rautacioase

Calmul. Empatia. Stapanirea de sine. Atentia. Intelegerea. Rabdarea. Zambetul. Sinceritatea. Altruismul.

Ah, e mai greu sa gasesti multe calitati, decat defecte. Acestea din urma “mi s-au scurs” din penita natural, rapid, pe cand calitatile…mai greu. Pentru ca da, e mai usor sa lovesti, sa sfarami, sa vezi contururi si poligoane, decat sa te regasesti in Umanitate.

Si de fapt…nu teoria este grea. Ea nu prea conteaza.
bun