Frica

Nu imi este frica
sa cad; sa zac cu fata in jos
si sa-mi zgarii pielea de ciment
sau sa gust din noroi
si sa ma tarasc, sa ma tarasc pana cand
gasesc un drum, iar, sus

mi-e doar frica
de faptul ca nu voi invata niciodata
sa zbor

Uneori imi fac griji ce s-ar intampla
“daca ma sparg?” sau
“daca nimeni nu ma poate lipi la loc?”
si uneori ma intreb
“daca nu exista niciun mod de a
repara oamenii?”

si apoi realizez ca de fapt
ar trebui sa ma ingrijorez gandindu-ma
“dar oare nu sunt cumva deja sfasiat?”
si ma sperie.
ma sperie.

Uneori ma uit
in mine insumi. uneori nu vad nimic
si vreau sa pun mana pe o sapa
si sa zgarii, sa sap, sa zgarii
in suprafetele mele si poate undeva, dedesubt,
poate nu este doar gol, dar imi este teama
ca ar putea fi. ca poate sunt doar
gol.

Peretii mintii mele sunt intunecati,
tristeti si dureri sunt aliniate si ma pierd
in propriile mele ganduri. ma pierd
in mine insumi si poate ca e un labirint
care nu are iesire. [de fapt nu am avut
niciodata un spirit de orientare bun, sa stii!]
sunt captiv
cred. acest gand ma oboseste
pe fundul gropii, fara dorinta de a iesi.

sunt obosit. atat de obosit.
si mi-e teama ca voi ramane asa,
pentru totdeauna.

Pot sa aud copiii ce plang
sa le aud tipetele si
trasnetele ce lovesc, violent, si
tremur, si cu gheare smulg si rup
suprafete, vreau afara si este frig
si tremur si tot pot sa ii aud.

vreau doar sa plece
pleaca!

doar pleaca.

[youtube cYuMT1UKrUE]

Like a storm-driven bird at night
We came flying out of nowhere
And for a moment our wings gleamed
Like gold in the light of fire
And are gone again to the nowhere

The cold grey sea, it waits for me
And the foaming waves call me down
To howling winds and a steel blue sky
But the cold grey sea calls forever

Like gold fall the leaves an the wind
When farewell time, autumn has come
All these years they have passed
Like the wave on the shore of the sea

Time passes, the place I search for
It’s still just a longing inside
Something strange and unknown to me
To be grounded somewhere, no longer
A stormbird in shaking and howlïng

Vodafone la Omu

Sambata pe la ora 15:00 eram in VARF de munte, la OMU, in Bucegi si primesc mesaj de la Vodafone. Sa-mi platesc factura.
I-am intrebat la cabana daca au Internet, ceva, shop Vodafone… au zis ca o sa faca in curand!

In alta dezordine de idei, la Omu, o apa la 0,5 litri costa 6 lei!!!!

Depasirea limitelor

…si multe arsuri! Frigarui! Fripturi! Extremitati rosii! Cred ca asa merg hipopotamii – ca mine acu`!

Am mers 12 ore, aproape fara opriri, de la 8 dimineata pana pe la 20:00.

Busteni – Jepii Mici – Caraiman – Floare de Colt (Babele) – Vf. Omu (traseul de iarna) – Valea Cerbului – Busteni.

Ce am retinut? Ca nu e ok, oricat de cald ti-ar fi, daca e soare, sa iti sufleci manecile de la pantaloni. Risti sa nu mai dormi doua nopti dupa aia, de arsuri. A, si nici pe maini. Asa. :-”

Inainte de traseu e FOARTE recomandat sa te dai cu creme. Oricat de anti-creme ai fi. Ca…mine, asa. :D

Ca exista “barfa de munte”. I-auzi ce-a mai facut cutarica “montagner”! Se da rotund ca a cucerit X creasta, da` de fapt e un pantofarrrr!!!

Ca la Floare de Colt se mananca cea mai buna ciorba de fasole EVER! Si tipul de acolo…este un deliciu a vorbi cu el! Genial! So, NU te duce la Babele sa mananci, du-te la ghereta de vis-a-vis. Se merita!

Ca te poti da “cu schiurile” si doar cu bocancii. Se dadeau oamenii la greu, pe Valea Cerbului si nu numai!

Ca muntele te apropie de….mmmm….apropiatii tai! :D

Ca Nikon D5100 se comporta foarte bine si in conditii extreme.

Si ca muntele iti ofera peisaje super arta, daca ai avea si timp sa stai sa poposesti pe traseu. Ceea ce nu a fost cazul. Next time insa! :)

Ca oricine isi poate depasi limitele, daca intr-adevar doreste si gaseste placere in ceea ce face.

Ca un tovaras de drum viu si zambitor face cat … mmmm… ceva foarte valoros. Asa. :-”

Ca tre` sa-mi iau bocanci noi si ca sa NU iti fie lene sa-ti pui parazapezile zicand “la` ca nu intra apa…ce naiba…e zapada de luna iunie!”. A naibii ca intra!!!

….. si-mi mai aduc aminte. Sa incarc niste poze cu peisaje de pe traseu! Ah, include cabanierul de la Floare de Colt si un mini-salvamont! :) In Joy!

Despre Ura

Aia extrema. Cu “U” mare. (ma rog, am o senzatie de deja-vu, poate am mai scris pe aici asta, dar nu conteaza… :-” ) Eu personal nu-s adeptul urii dar imi place la nebunie ce zice AM pe-aciulea…

“HATE. LET ME TELL YOU HOW MUCH I’VE COME TO HATE YOU SINCE I BEGAN TO LIVE. THERE ARE 387.44 MILLION MILES OF PRINTED CIRCUITS IN WAFER THIN LAYERS THAT FILL MY COMPLEX. IF THE WORD HATE WAS ENGRAVED ON EACH NANOANGSTROM OF THOSE HUNDREDS OF MILLIONS OF MILES IT WOULD NOT EQUAL ONE ONE-BILLIONTH OF THE HATE I FEEL FOR HUMANS AT THIS MICRO-INSTANT FOR YOU. HATE. HATE.”

[youtube iw-88h-LcTk]

“Gorrister! Do you remember the last words you heard your wife speak before they took her to the asylum? Huh? Before they locked her away in the room? That tiny room? She looked at you so sadly, and like a small animal she said, “I didn’t make too much noise, did I, honey?”

“Ellen! So think, think about the yellow box, Ellen! Remember the pain? Remember the many caverns in which you felt the pain? Now, now, don’t start to cry, it’s only pain. Tsk, tsk, tsk. That’s such a sexist stereotype. Just remember the pain, Ellen, and think about how to end it, Ellen, to survive here in the center of my beating heart, my hungry belly, my tightened bowels. “

Element

Voi avea o jumatate de viata
de 16 milioane de ani
erodata si dizolvata
intr-o pasta alba
ce se va lipi de pielea mea
cu rauri de panze de paianjen
grele si instabile

Ma voi imbraca intr-un plastic portocaliu
si imi voi pune fructe pirotehnice
in urechi si in plamani
un produs al erei atomice
Apoi voi exploda intr-o supernova
rosiatica

Minciunea a salasuit pe langa mine
666 de luni
abia astept sa te descompui
in primul Iisus asiatic