Am incercat sa devin vegetarian (ierbivor adica) la un moment dat in viata mea. Tot la un moment dat in viata mea faceam sex doar cu brunete si nu mai des de o data pe saptamana. Nu ma atasam emotional de femeile acelea. Nu ma masturbez dar privesc sfasietoarele corpuri goale si triste din filmele pornografice. Ca exercitiu, imi place sa fac cateva flotari, genuflexiuni, de obicei inainte de a face dus. Imi plac liniile drepte si curate in orice design. Nu imi plac covoarele si la un moment dat o sa renunt la toate, in locuinta mea. Nu am fost decat de doua-trei ori la toalete publice.

Cand mi se cere sa deschid o usa, metaforic sau altfel, nu intreb de ce trebuie sa o deschid. In schimb intreb cui apartine si primul meu scop va fi sa aflu de ce este inchisa acea usa, si nu deja deschisa. Si pe marginea acestui stil al meu nu incape loc de negociere.

Consider ca cel mai bine este sa deschizi usi seara. Noaptea este, pentru mine, mult mai zgomotoasa, carnala. Noaptea, majoritatea oamenilor se grabesc sa ajunga acasa, pentru a dormi, a face sex, a da o petrecere sau altceva. Este privata. Momente cand oamenii isi descatuseaza emotii ascunse, dorinte, idei (cred ei). Intunericul acopera. Insa eu am un talent – vad pe intuneric si nu obosesc niciodata. Poate de aia am citit in presa ca nu am mai dormit de…de cat ziceau? Cinci nopti.

Si nu, nu sunt hot sau jefuitor, nu tin sa culeg roadele din spatele usilor deschise. Si nu inteleg de ce media tipa catre mine, aratandu-ma cu degetul si numindu-ma hot, stricandu-mi reputatia. Ceea ce fac rareori depaseste limitele legii si cand totusi o fac, ma gandesc la interesul public.

Sunt multe de spus despre locuri unde as vrea sa calatoresc. In general sunt pasionat de aborigeni, de culturi stravechi care nu aveau usi. A avea usi inchise ca mod de facto este un joc periculos si individualismul nostru – sau nevoia noastra de a ne regasi pe noi insine prin produse adresate maselor (ce non-sens, nu? )- nu ar putea decat sa propage nevoia de a secretiza; nevoile noastre intrinseci de a ne simti unici. Iti datorezi tie insuti, ca fiinta umana, sa te regasesti.

Poate ca citesti randurile astea si te gandesti ca stilul meu de viata, “look”-ul meu, sunt dovezi clare ale unei minti incalcite, terorizate, care cauta confort in contradictii. Probabil crezi ca sunt victima propriilor mele usi inchise. Ai gresi. Meseria mea imi cere sa ma detasez de subiectele vietii mele, sa fiu relaxat si, in ceea ce ma priveste, sunt fericit in sinea mea.

Sunt unii care incearca sa ma imite. Dar cad in tentatie si incep sa se inece in propriile ganduri, rauri de sampanie si pofte. Nu am furat niciodata. Recunosc, am urmarit cu mare atentie (uneori chiar am si notat!) ce se petrece in spatele unor usi, m-am documentat, dar niciodata nu am luat ceva ce nu-mi apartinea.

Vremea ordinii si a legilor umane pe care le respect se pare ca se apropie de final. Realizez asta pe masura ce din ce in ce mai multe usi s-au deschis in fata mea si le-am patruns secretele. Numai eu stiu cate crime sunt comise acolo si totul liber, fericit, in baltoace de sange si lacrimi.