Vreau sa mor!

: )))) Deci tocmai citii un forum al oamenilor care…vor sa…moara!!!!
Adica unii vor sa moara si se plang pe-acolo… dar asa… total… aiuristic… si altii incearca sa ii salveze prin fraze de genul

“Nu face ceva CE VEI REGRETA!!” : )))))))))))))))))))

Adicatelea… desi este MORT…el va regreta!

Bine, sunt omniprezente cuvinte precum “Dumnezeu”, “Diavol” “parinti” “fericire” “tristete” si altele de genu`.

Nu, nu dau link aci ca… na…e nepotrivit. :D

Fascinanta gradina asta numita Terra…

A, si AncAnca se intreaba, pe bune dreptate…

EU Banica: mda, ce e dubios este ca…..in loc sa mori
EU Banica: poti sa faci atatea alte chestii extreme
EU Banica: inainte
Alex: yep
EU Banica: siiiiiii…ei …nu…vor doar sa crape
Alex: si in proces, poate chiar mori…
Alex: macar de ar face-o extrem!
Alex: dar…pariez ca… iau pastile si gata.
Alex: pf
Alex: distrusi
EU Banica: da..si sa f*ta p toata lumea inainte, sa faca chestii oribile, sau super outside the box
EU Banica: ah
EU Banica: ce as vrea
EU Banica: sa vreau si eu sa mor!

Saptamana asta…

…realizai ca sunt Om. Bine, realizai din nou.
Cand esti “Om”? Cand poti sa fii sincer fata de cei din jur si fata de tine insuti/insati, cand ajuti, cand exprimi senzatii la modul sincer, cand ai sentimente si emotii genuine, cand oferi din coracon. Espinado. :D Si sper sa nu ma opresc aici si sa…na…sa ma dezvolt in continuare. Precum un sublim Adonis ce ma simt si sunt. :-”

In rest, primii ieri un super ceai, care miroase demential prin redactiune pe aci…INSA nu pot sa-l beau intrucat nu avem…mmm…apa. Fierbinte. Bidoane de-alea infecte si de 50 de litre, sau cat sunt, whatever. Asa ca doar il miros. Si beau…chimicale. O sa MOR, CLAR!!!!

Asa, acu` ma intorc la the fun stuff. (@#&%*^!@#*_!^_$!!!

Lorelay

Ce tare se-aude ploaia-n pervaz,
mai ia un buchet de lemne si du-le pe foc
apoi ia o glastra de vin, si vin sub fereastra,
ia-ma in brate, iubite, privim apa albastra.

Si cuprinsa fiind spune-mi “Lorelay,
te ploua prin par si pe aripi, pe straie
si maini”, si eu-ti voi spune “E ploaie curata,
om balai, e ploaie de tine, e ploaie de Rai”.

Pamantul sa tremure, nici ca imi pasa, de
cerul s-ar rupe, nu imi pasa – admir cu tine doar
ploaia albastra, sub pervaz ruginit, de casa
de tara…lasa…lasa lacrima-`mara…

Zambeste-mi si zi-mi “povesti de la poluri,
ploaia ne-ngroapa” spune-mi pe nume “iubire albastra”
si lasa glastra de-oparte, sa poti sa-mi tii suflet
mai bine, canta din strunele viselor noastre.

Si-apoi, cand pe spate vom sta, rapaitul
vom asculta si mana-ti imi va fi plapuma,
respiratia aerul de ma-mbata, glasul soapta de noapte
pielea zambete atat de aproape.

Astfel isi spunea Lorelay, dar singura, trista,
frigul prin geamul spart ii intra, sufletul gol
si rece o ademenea; spre latul cel gri si lung
se ducea. A fost Lorelay. Acum o umbra zacea,
peste o glastra veche, o apa statuta, amintire
tacuta.

Ploaia se opri, muta.