Ieri la Starbucks una dintre tipele din spatele tejghelei se holba/uita insistent la mine, si dupa vreo 10 secunde, catre colega ei, astfel incat sa aud si eu. “Mama, uite ce frumos e baiatu` asta!!!” (cu zambet catre mine).
Io…na, in stilu-mi, am facut o FATA (spranceana usor ridicata – imi place sa cred ca pot sa fac asta, desi nu pot!) si o privire atrofiatconfuzaciudataaiurea. La care tipa, distrugand tot: “A, nu, nu! Glumeam!!”
Faza la care am zambit si i-am zis ca I get that all the time…
in rest, mi-a placut ceaiul. Bun si mare si ieftin. Da` e prea fierbinte primele…12 minute.