Am ajuns sa stim cu totii unde calcam. Pe ce anume, unde anume. Zona unde stam nu mai are secrete, stim fiecare frantura de asfalt lipsa, stim fiecare lucru unde trebuie sa fie.
Si asta ne arata limitarile. Cand a disparut masina din fata blocului, tata a considerat ca a gresit adresa.
Pentru ca ceva anormal se intamplase, tot restul deci trebuia sa fie gresit.
Oare nu ar fi hilar, ironic, sa murim in fata locului in care am copilarit, crescut, doar pentru ca brusc a aparut o groapa in sosea?
Pe mormant sa scrie “victima a obisnuintei”.
hai, si acum sa incercam sa mimam inteligenta – spuneti, copii, macar in gandurile voastre… ce paralele putem face intre aceasta scurta istorioara si existenta noastra de zi cu zi? Sau de…viata cu viata? m?
………………
………………….
……………………………
BRAVO!
Stiam eu ca am cititori inteligenti…