Acum, imi este frica. Teama. Acum, cand am programat sa apara acest articol…stiu sigur ca am aceasta senzatie/perceptie asupra existentei.
Si ma intreb…ce sa fac(em) cu “frica”.
Multi incearca sa o alunge. Unii sa o nege. Altii sa o inlocuiasca cu ceva…constructiv…(zic ei), cum ar fi, poate, zambetele (fortate).
Dar…cred ca frica este ceva pozitiv! Este ceva ce NASTE senzatii, ganduri, ce iti pune neuronii in miscare…ce te face, in final, sa vrei sa evoluezi, sa vrei sa aflii ceva anume. Sa vrei sa experimentezi.
Frica, din perspectiva mea, trebuie sa fie imbratisata, acceptata. Luata la fel de bine ca un…zambet…ca un sentiment pozitiv, ca o emotie puternica ce poate fi formata si deformata, ce te poate crea.
Imi este frica.
Si imi pare bine ca pot sa simt aceasta temere, ca simt…adrenalina…deci viata.
Frica te poate si distruge insa, daca nu iti pastrezi luciditatea. Dar la fel de bine te poate distruge si fericirea, starea de beatitudine. Chiar si mai pervers…
Frica doar te pune in…garda. Te ajuta.
Cum ma ajuta pe mine sa creez aceste randuri.
Mai e putin si, cumva, va trece si acest sentiment. Oare cand va reaparea…?
nu mi place cum scrii cand ti-e frica. ma ia somnu’. da’ banuiesc ca tie ti-a facut bine (tocmai de asta :D )