Azi sunt. Nu stiu cat am fost in trecut, dar azi ma simt. Azi aerul are o greutate. Nu stiu cat de apasatoare, dar are o oarecare…greutate. Azi e soare, umbra, ceata, ploaie si totul cade in reluare. Se misca incet, de sus in jos si apoi iar cade si apoi iar se ridica.
Azi am senzatii. Azi doresc sa…dispar. Dar stii astea deja, nu? (si chicoti incet, in perna ce o tinea strans in brate). Da, suna … contradictoriu sa simt si sa vreau sa dispar? Nuuuu…nu este, te asigur, draga mea!
De exemplu, daca as disparea…m-as gandi ca ma voi duce acolo unde imi doresc. Si stii unde imi doresc? Acolo unde ploaia, soarele, ceata si umbra cad de sus in jos, si nu vijelios, in toate partile. Da. As vrea sa fiu intr-un loc in care normalul este normal, faptele sunt normale, obiectele sunt normale, oamenii sunt normali si rasplata este … exact! normala.
Uite, de exemplu: eu sunt normal. (zise si stranse si mai bine perna in brate) Fac lucruri absolut frumoase. Creez. Si ma creez prin creatiile mele. Si zambesc (ranji usor). Vreau sa fiu rasplatit pe masura faptelor mele. Te rog. Poti sa faci asta…?
Ea ramase aproape neclintita.
Sunt un om atat de normal. Chiar bun pe alocuri. Hai. Fa ceva! Zi ceva!
Barbatul se ridica. Se ridica cu greutate, apoi cazu la pamant. Ea se misca pentru prima oara, cazu si ea sub el.
Plangand, barbatul se tara afara din incapere. Ea il urma, ca o umbra. Caci umbra era.
In spate, camera rotunda isi etala mobilierul agatat pe pereti. Ferestrele conice priveau spre desert. Lumina, de toate culorile, se misca peste obiectele imprastiate in mici piramide si sfere.