In unele randuri…facem greseli. Din diferite motive, toti facem erori, toti suntem uneori neatenti la cei din jur, sau…uneori esti prea atent si tocmai atunci … nu vezi padurea de copaci. Sau copacii de padure.
Ce iti doresti cand gresesti? sa fii inteles. Sa ti se spuna…”hey! Omule! Poti avea incredere in mine! Toti o dam in bara, e o.k! De-aia sunt aici…sa te iert…sa te ascult…sa iti dau ocazia sa arati ca esti OM si SINCER!”.
Evident, daca se repeta de prea multe ori acelasi tip de eroare…e ceva aiurea.

Azi, par example, nu am fost in apele mele. Shit happens. : ) IIIINSAAAAA…am invatat enorm de multe lucruri despre cum sa ma comport, cum sa gandesc intr-un anumit moment, ce sa spun. Cred ca prin erori intelegi multe si deseori mai rapid decat prin legaturi ce merg “smoooth”, fara…valuri/dealuri. Cand gresesti si esti inteles ti se ofera ocazia sa ai o introspectie super buna, sa descoperi multe despre omul/oamenii de langa tine, sa te descoperi mai clar pe tine insati/insuti.
Cand gresesti, evoluezi. Si cand greselile iti sunt intelese, acceptate, imbratisate…nu poti decat sa stii ca nu vei repeta erorile trecute…din simplul motiv ca oamenii ce te-au inteles nu merit sa fie dezamagiti. Si e fain.

Si azi am primit de la un prieten, dupa ce m-a injurat, ahem, un mesaj incredibil de fain. Desi nu stia ce am…doar a intuit ca am ceva aiurea…si mi-a trimis un mesaj in care spunea… “Stiu ca nu esti in apele tale dar sper sa vii sa te mai destinzi cu noi”. Atat. Simplu. Dar a insemnat foarte mult ca starea mea chiar…conteaza…desi nu m-am plans nicio clipa. Nu-mi sta in fire sa o fac. :)