Monthly Archives: August 2010

creatie

S-alergam doua masline

Leave a comment

Unde pleci si un’ te duci, tot aluneci pe butuci si te-mpiedici, te ridici, poticnesti si tot te misti – esti nurlie sau zurlie, stai cu ata-n palarie si cu freza desfacuta da cu viata nefacuta?

Hai mai bine-ncoa’ cu mine, s-alergam doua masline intr-o farfurie plina – de trairi si de emotii, de ludic si respiratii.

“Da, nu uita sa respiri! Este un proces…de baza! Stai cu suflet plin de gol si golul ti-e plin de tine! Lasa capul intr-o doara, uite-te adanc in seara si cheama-ti oamenii dara… singuri stam o moarte-ntreaga, macar viata s-o…traim!”

Ii spuse si-si lua lucrurile si pleca.
Liniste.
“Pf. Cand o sa mor oricum nu o sa ma mai intereseze. Ce…nebun“, isi spuse.

Brusc, auzi musca din coltul casei, cum se aseza pe peretele gol.
“Ce….liniste s-a lasat…“

diverse, Internet

SaseSimturi.ro la o saptamana de la lansare

Leave a comment

A atras aproape 4.000 de vizualizari, un user vizitand, in medie, 3 pagini.

Cele mai multe vizualizari a atras sectiunea “Despre noi” urmata de “Ceainaria Cotroceni”.

Google incepe incet-incet sa-si faca treaba si, la o cautare pe motorul de cautare dupa “reguli tintar” site-ul SaseSimturi.ro iese pe locul trei! :)

Ce urmeaza: stickere, noi sectiuni, colaborari cu companii pentru review-uri, premii & concursuri! So…keep close! :D

Multumesc tuturor pentru efort: imi multumesc MIE (evident), Alexei, Florinului, Ancai, Adinei, Adrianei, Mariei, Cristinei, Midget si pictoritei Cam precum si tuturor celorlalti care comenteaza/vin cu idei, ofera feedback pe Facebook sau pe alte canale de comunicare!

Va iubesc pe toti pe rand! Tralalalalaaaaa

fun

Anecdota reala – part 1

Leave a comment

El (catre sora mai mare) – Uite, uite, am facut un patrat din plastilina!
Ea (catre fratele de 10 ani) – Nu, nu…tu ai facut un CUB, nu un patrat!
El – Ah….da! Da! Este cub, nu patrat, zise copilul, zambind.
Ea (cu ton didactic) – Dar stii DE CE acesta este CUB si nu PATRAT?
El (foarte prompt) – Cubul se poate roti singur in jurul axei sale gravitationale si patratul nu.
Ea -………..da. Exact.

:)

creatie

Bufonul (poveste de adormit copiii, partea a IV-a)

Leave a comment

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un bufon.
Si bufonul nostru era echipat cu tot ce-i trebuia – avea vopsea alb-rosie pe fata, avea caciulita cu trei cloptei pe cap care, la fiecare pas, zdranganeau, avea ciubote cu varf intors in picioare si haine colorate in dungi de curcubeu.

Si bufonul nostru traia la curtile regilor si printilor, la curti de boieri si de oameni ce doreau sa rada. Se scalambaia, se lovea singur, se impiedica si oamenii radeau de el.

(Pentru ca, nu-i asa? toti suntem rai si de fapt ne bucuram cand cineva este lovit. Ni se arata asta de mici, de cand mergem la circ, sa radem de clovnii de acolo!)

Si dupa fiecare zi de munca, bufonul se intorcea acasa, singur, in coliba lui si isi intindea oasele din ce in ce mai obosite pe patul sau saracacios. Si zambetul ii palea, vopseaua se ducea, adormea si se visa…om.

Si asta zi-de-zi, luna de luna, ani intregi.

Si ultima lui reprezentatie a fost cea mai amuzanta, atunci cand de fata cu toata lumea isi puse streangul de gat. Oamenii batura din palme – pasa-mi-te credeau ca este doar un alt truc! – si cand vazura ca bufonul nostru se zbatu pentru o ultima oara, il ridicara si-l ingropara.

Si acum, un alt bufon, tot “al nostru”, ii lua locul. Era la fel. Imbracat la fel, se purta la fel, facea aceleasi glume, sub masca lui zambitoare, sub privirile sale sclipinde si ropotul de rasete ce-i insoteau fiecare cazatura.

Si inchei povestea-asa si va spun ca zambetele false sunt mult mai dureroase decat sincera lacrima. Deci, nu mai fiti bufoni, oameni buni!

creatie, Introspectii

Teoria spatiu-timp. Viziune…atemporalspatiala.

Leave a comment

Intr-un spatiu atat de selectiv cum este timpul, viata are un rol infim.
A vietui este doar un verb la infinitiv – asa cum ne invata cartile de gramatica. Si din pacate, deseori, acesta ramane fixat doar intre acele pagini deseori anoste, imbacsite.
Da, noi vietuim. Adica roim, fara noima si fara sens, haotic, in acest micut univers propriu. Rau, bun, neutru, tot mic si insignifiant ramane.
Stam la masa si povestim – fiecare despre maruntele lor existente. Unii radiaza fericire, altii plang tristete.
Intr-un spatiu atat de selectiv cum este insa timpul, fiecare poveste este atat de limitata, incat variantele sale tind sa fie…infinite.

Nu este un non-sens, daca iti iei nitel…timp…sa te gandesti. Doar traim limitati, macar atat sa facem si noi…

Nu-i asa ca pana aici ti s-a parut totul foarte banal, sau, din contra, nu ai inteles nimic?
Exact de-aia am dreptate.

Hai sa credem mai mult in viata, sa ii crestem rolul…in timp! Hai sa credem mai mult in noi si in ce de langa noi. Sa nu ne raportam doar la…acel spatiu-timp atat de selectiv si stramtorat.
„Din punct de vedere psihologic”…imi spunea astazi un bun prieten, la o masa (atat de mica de altfel). Cand aud o fraza care incepe asa…stiu ca va fi ceva pretentios…dar despre care deja stiu. Ciulesc totusi…simturile.
Cred ca timpul fiind atat de selectiv, la un moment dat…pur si simplu fuge de noi si ne obliga sa ne…plafonam. Sau chiar sa uitam de individualizare, de ceea ce suntem noi, in esenta noastra.

Ne raportam la trecuturi, in loc sa ne uitam le prezent. Pentru ca da, viata are un rol infim si uneori vrei sa te minti si sa crezi ca este mai mare, avand iluzia ca ai experimentat deja ceva. Fals. Nu ai trait nimic. Tu esti acum, aici…si atat.

Ma pot contrazice atat de usor. Si imi pot da dreptate totodata atat de usor.

Ne nastem frumosi…traim frumos…apar primele riduri…semne de batranete…diformitati…pierdem controlul asupra fizicului…apoi asupra mintii…si apoi murim. E atat de simplu. Si tocmai de-asta este si frumos.
Si daca tot este totul atat de selectiv si de mic…de ce sa nu credem mai mult in prezentul…actual, ci traim in prezentul…trecut?
Nu stiu.
Stiu doar ca stiu multe dar prea multi refuza sa le asculte cu sufletul (in) prezent.

excursie, fotografie, nikon

Sibiu august 2010

3 Comments

Am plecat….crezand ca nu voi mai pleca…dar totusi anuntasem deja ca o sa ajung si am mobilizat niste oameni pentru asta. Da, la modul pseudosemiegoist dar pe unii nu-i vad decat de 2 ori pe an. Sau…o data. :D

Autocarele ruleaza in perioada asta, pentru mers in directia aia. Am facut cam 5 ore si exceptand faptul ca atunci cand mi-era lumea (usor) mai draga, s-a gasit unu` sa-si scoata mancarea GATITA din borsetuta si sa manance. In 10 secunde putea TOT a…loboda…rece…sau ceva similar…pf.

Odata ajuns la Sibiul, dupa cum vorbisem inainte, de principiu, am sunat pe BOZDO, vechi amic de-ai mei de prin zona aia, caruia i-am si facut niste servicii candva, sa vedem cum e cu dormitu`. Asa ca…am stat for free si am si cantat la chitara cu taica-sau nitel, care taica-sau este…geniu. Genial. Super tare. Phoenix generation!!!

Dupa care am inceput a suna oamenii. Adica aceiasi (Iris, Anca, Iulia [pe ea am sunat-o prima ca restu` nu`sh ce aveau da` nu mai raspundeau!!] Ionut) care m-au joined prin centrul vechi. Io deja mancam ca spartu` la Bufnita (facui poze! Pentru SaseSimturi.ro! :D), e un loc excelent cu chelneri uber cul si amuzanti/profi.

Aparura Iris si Anca primele, Ionut nu a mai aparut ca a venit pretina-i din IASI si…whatever. Am zacut la Bufnita, povestit `n` chestii uber cul, mi-a placut mult…

Si Iris se apuca sa sune oaaaameni, drept pentru care dupa ce am dat o raita prin magazine (cumparai ceva, nu pentru mine, evident…pf…)am trecut prin Piata Mare/Mica si acolo facuram cunostinta cu numita…dammit, imi scapa acum. Oricum, o fata faina. :))) Asa, in fine. :D

Dupa care am luat-o pe RAFA (ce nume misto au sibienii – n.r.) de la munca. Care Rafa are vreo 22 de ani si are un prieten…INSUPORTABIL…de 17 ani. Adica tipul are 17 ani, nu de 17 ani sunt impreuna. :D In primele 10 secunde de cand am facut cunostinta cu el l-am URAT!!!!! Deci … chiar l-am URAT! Adica…NIMENI nu-l suporta!!!! Argh!!!! Si TOTI ne intrebam de ce naiba sta Rafa cu ala.

Si apoi….pfa. S-a lasat…misto.

- Furam intr-o crama impartita in doua – intr-o parte baruletul, destul de mare, intr-alta parte, club cu muzica de dans. Tequila – 5 lei. Vinul – 20 de lei. Berea 5 lei. Deci….mda. :)
- La masa cu noi se pusera si 2 germani, CALFE. Ce-s alea…CALFELE? Pai cica este un fel de organizatie de pe la 1200, asa, artisti si mestesugari, care nu fac decat sa se plimbe prin lume, sa impartaseasca cunostintele lor. PESTE TOT sunt FOARTE respectati si indragiti (in general). NU au acces la tehnologie, NU au voie sa aiba telefoane, computere etc. Au costumatie speciala, alba, foarte…recunoscubili. Evident, bou fiind, lasai aparatu` in camera prima zi, deci no pictures de acolo.
- Cu una dintre calfe, MATTHIAS parca, m-am conversat juma` de noapte, chit ca nu prea stia dansu` engleza. El este PICTOR si colegu` lui, nu mai`sh cum il cheama, este FIERAR. Adica…imediat l-am rugat sa-mi faca si mie un coif, un scut si-o sabie. A zis O.K! :D
- La vreo 2-3 ore dupa aia…s-au sarutat intre ei. Cu limba. Asa. )(!&@$%)!&#@!&*!*!!!!!!!!!!
- Ma conversai cu Rafa ceva vreme, sa vad ce-i in capul ei si de ce sta cu individu` ala (ma rog, de 2 luni) si…n-am prea inteles…ea-i super inteligenta. En fin. Nu ma apuc sa zic ce faze facea pustiu` respectiv, ne venea sa-l ucidem.
- Intre timp Anca s-a dus, era praf dupa drum, Iris s-a facut praf, Iulia … cre` ca a fumat si ceva aiurea…si nu prea era…in top shape, la masa venira 2 mulatre frantuzoaice…f misto da` nu aveam chef sa socializez si cu ALTI straini. Am stat cu Iris de vorba pe-afar`, am dansat nitel. Per total, oameni de-men-ti-ali! F. deschisi, sinceri, open-minded…prietenosi. :)
- Pe la vreun 4 l-am cules pe Bozdo (era prin alte parti cu gasca lui) si merseram a dormi.
- … ceea ce am facut vreo 4-5 ore.
- A doua zi, adica sambata, la fel, reuniune, Bufnita, apoi fetele s-au dus sa mai doarma (au realizat ca tot pica de somn) si io ma plimbai prin El Sibiul. Mi se pare DIN CE IN CE MAI FAIN. Mai…artistic.
- Per total, oamenii aia SUNT artisti. Picteaza, canta pe strada, sculpteaza…fac tot felul de chestii uber faine…in Piata Mica era si un teatru ambulant, in germala…arata FOARTE misto!!! VIU si frumos.
- Am facut cateva zeci de poze dupa care sunai pe Iris sa vad ce face, ea era cu fetele, trezite, si am zis sa merem in CRISPUS (despre care o sa scriu de asemenea pe SaseSimturi.ro) unde se bea CEL MAI BUN CEAI DE PE TERRA intr-o ambianta MEGA placuta.
- Aveam si chitara la mine, asa ca mersei acolo (dupa ce m-am chinuit sa-mi aduc aminte CUM se ajunge…nu e ca si cum n-as fi fost de fiecare data cand am trecut prin Sibiu acolo…) si am baut, per total, 10 ceaiuri. :D
- Am cantat la chitara, am vorbit de relatii inter-umane, psihologie, arta, moduri de a intui oameni/de a invata sa…(ii) inveti, pericole sociale, drame amoroase sau non-amoroase, l-am mai injurat nitel pe pustiu` ala (saracu`, bad BAD karma pentru el…:) ).
- Dialogurile cu oamenii astia din Sibiu/cei care VIN in Sibiu, ca si mine, din colturi de tara, sunt ULTRA faine….ma relaxeaza si, o, voi, cei care-i stiti (gen…toti….Irina, Anca, Baulonescu, Lavinia, Mihaita etc) stiti la ce ma refer. A venit si Rona (ALT nume fain!!!) pe care nu am mai vazut-o de…peste un an. :) Si trebuia sa mai vina lume da`…e prea mare orasu`!
- Am decis sa nu mai stau pana a doua zi (din motive….:) ), asa ca-mi luai “pe curand” de la ei si la 1 noaptea ma urcai in tren.
-….care tren a facut 10 ore pana in Bucuresti. IN-CRE-DI-BIL! Si daca autocaru` m-a costat 30 de lei, trenu` m-a costat 50!!!! !)($&!)(*#!)@#*!!!!!!!!!! Noroc ca tine super mult acumulatorul la iPod Touch…am ascultat tot drumu` muzica si am si atipit nitel, printre…statii.

Si POZE!!! Ca-s de baza. :D