Pai umfla-ti muschii si huff si puff si devino puternica si

fa lumea sa tresara, din temelii sa le doara,
sa arati ce poti si sa destopi spirite-arzande
si izotopi de placeri, sa uiti dureri, neplaceri sau
sederi prelungi pe metereze pline de
pioneze.

Are sens ce-ti spun? M?

Pai cam are, dar tot doare, ca inima-mi e mare
si-s inconjurata
de animale fara stare, care musca, tipa si ma rup,
care zgarie, latra si ma seduc… Cum sa rezist, o, tu,
Om ce in calea-mi a aparut cand am strigat, in vis,
“te rog, ajuta-ma sa nu ma rup”?

Simplu. Uite. Ia pastila asta. Nu, nu asta…asta te ucide. Astalalta. Asa. Inghite-o…te simti mai bine?
…nu inca…ce ar trebui sa simt.
Ei, asteapta nitel. Vezi? Ai si inceput sa zambesti. Ia, mai ia una, hai! Aaaaaasa! Vezi? Deja te amuza!
E…o rupere de ritm, nu? Hai, bea niste ceai, sa alunece. Nu rade, fiinta. Bea de aici. Stiu, stiu, sunt putin amarui. Dar dupa durere vine placere, stii cum zice versul, nu?
…da! Ai dreptate! Deja…deja parca ma simt mai bine! Merci! Dar ce…ce mi-ai dat? Mai vreau!

Nimic. Sunt aspirine. Fericirea este in tine. O
dovada mai buna
nu-mi vine.
Dar zambesti si asta-i jocul, acum iti faci norocul,
si-ai prieteni si iubire, si vezi? parca-i fericire si
iar si iar si iar…implinire!
Totul, de la un zambet, cu el, alungi orice racnet.

Hai, imbratiseaza-ma si hai sa mergem. Lasa in spate starile nestarile.