Oare odata cu varsta nu ar fi (absolut) normal sa evoluam?
Si atunci…de ce pretentiile fata de sine raman…la fel… sau, din contra, involueaza?
De ce vrem ACELEASI si ACELEASI lucruri…in loc sa incercam sa facem ceva mai BINE? In mod normal, cu varsta, ar trebui sa INVATAM sa nu repetam greseli…sa nu cautam aceleasi tipologii umane.
E ca si cum (analogie mai mult sau mai putin reusita) am stii ca acel os din acel peste ne face rau si cu toate acestea…tot insistam sa-l cumparam si sa ne inecam cu (da) FIX acelasi os.
Suntem in continua evolutie. Teoretic. Si cu toate astea, (prea) multi stagneaza si nu indraznesc sa faca cativa pasi in fata pentru a vedea ca EXISTA ceva si dincolo de trecut
si experientele de-acolo.
Elibereaza-te, omule! Respira aer nou!
yep! you could try AlexAlex!! breathe!!
yawn!
Ah, AncAnca, FIECARE ZI din viata-mi este ca o gura de aer de munte!
Diferit munte!
Cei mai diferiti munti!
yep!
(ce bine suna YAWN fata de “awww” )(!@$)(!@&# )
BRAVO!
faci progreseeeeee