Unde pleci si un’ te duci, tot aluneci pe butuci si te-mpiedici, te ridici, poticnesti si tot te misti – esti nurlie sau zurlie, stai cu ata-n palarie si cu freza desfacuta da cu viata nefacuta?
Hai mai bine-ncoa’ cu mine, s-alergam doua masline intr-o farfurie plina – de trairi si de emotii, de ludic si respiratii.
“Da, nu uita sa respiri! Este un proces…de baza! Stai cu suflet plin de gol si golul ti-e plin de tine! Lasa capul intr-o doara, uite-te adanc in seara si cheama-ti oamenii dara… singuri stam o moarte-ntreaga, macar viata s-o…traim!”
Ii spuse si-si lua lucrurile si pleca.
Liniste.
“Pf. Cand o sa mor oricum nu o sa ma mai intereseze. Ce…nebun“, isi spuse.
Brusc, auzi musca din coltul casei, cum se aseza pe peretele gol.
“Ce….liniste s-a lasat…“