Zis si facut!

Dupa 30 de minute ma ridic, spal/mananc si toate alea-alea aferente, ies afara fericit. Ploua. Imi bag picioru` si ma intorc sa iau umbrela. La iesire, nu mai ploua. O bag. In rucsac. Pe ea, umbrela, si purced fericit si fluierandu-mi in gand niste Chopin spre metrou.

Pe drum realizez ca e greva. Bag picioru` din nou, fac stanga imprejur si ma duc in statie la RATB. Macel tata. Omor. Babele iesisera de la cumparaturile de dimineata, de la Cora (pentru ca ELE “STIU DE CE REVIN”!!!) si erau bulucite in si imprejurul statiei. Si toate au fundul enorm. Am observat FARA sa vreau. Jur ca nu am vrut…

Zac pe-acolo vreo 26 de minute timp in care realizez ca nu o sa ma pot urca niciodata in masini…intrucat tot babele erau cele mai nervoase/crizate si GRABITE sa ajunga…naiba stie unde (cimitir? hmm…nu`sh). De parca ar lucra. Dar nu conteaza, asa ca o iau la trap, pe jos, spre munca.

Am depasit aproape toate celelalte masini care trecusera prin fata mea cat am asteptat. Atat de libera era soseaua – Bd. Iuliu Maniu mai sexact. Ma uitam zambind la babele dinauntrul cutiilor pe roti, transpirate, lipte de geamuri si usi si-mi imaginam ce canicula si omor tre` sa fie acolo.

(Nu, povestirea nu are niciun punct culminant. Doar ma amuz scriind…:D)

Asa…ma mai opresc de vreo 2-3-4 ori prin statii, in incercarea-mi de a vedea daca…cumva…o sa reusesc sa ma urc in vreo masina totusi. No way, Goaga! Dau mesaj sub-sefului, Vali, “tata, vezi ca mai intarziez. Mi-e imposibil sa ma urc in otobuze…zorry!”. Nu raspunde. El nu raspunde niciodata la mesaje. Misto, imi place asta. Om economicos, pe timp de criza! :D

La Eroilor mirosea a tei. Super tare. Copacii erau verzi. Ma ciocnesc de o vrabiuta mica si grasana. Ciugulea un fel de samanta…si nu s-a dat din drum. Era sa o pocnesc. Ce tupeu…nevertebrata* de ea!

Pe la Universitate, ajuns pe jos din Militari (!!), incep sa simt ca obosesc nitel. Ma opresc pret de un sfert de tigara pe o banca, arunc chistocul inca nefumat, si continuu sa merg spre Unirea.

(Nu, eu nu fumez. Dar imi place sa imi imaginez uneori. Sau….nu. )

La Unirea ma gandesc sa-mi iau un covrig. Mirosea misto, erau proaspeti… trec mai departe fara sa-mi iau. Mananc o banana aruncata in bocceluta, langa un mar. Vreau sa incep sa mananc sanatos. Cred ca am facut burta**.

Ma gandesc daca sa iau masina -104,123,124…- dar realizez ca s-ar putea sa fie controlori si eu nu-mi cumpar bilete RATB. Din principiu, pentru ca in 79% din cazuri calatoresc ORICUM dar nu uman acolo. Si e jegos si pute. Si mi se pare ca nu trebuie sa platesc pentru a merge intr-o…cocina. Si barele sunt jegoase si nu le spala niciodata. It`s a fact. Sorry. Si da, uneori mai merg, dar doar atunci cand NU exista alternative. Monopol, huoooo, huoooo!!!!

Asa ca merg si ultimele trei statii pe jos. Ascult Nightwish si, in gand, incerc sa ridic vocea cat solista. Fac asta des si apoi ma trezesc cantand pe strada, e fun.

La birou, Cam imi zice printr-un mesaj ca…”DE CE nu mi-ai zis ca MERG metrourile?!”. Huh? Merg? Aaaaa…da…e trecut de 12!! Tare! “Paiiii…pentru caci credeam ca stii…trebuia sa ma intrebi! Sunt jurnalist! Stiu TOT:D”, zic eu, cu mandrie nedisimulata. “@%&()*!@#&!” zice ea dintr-un…tramvai. Oh, well….:D

So, life is good. LG.