Pai nu mai bine…”aeriano-pragmatic” sau “Pragmatism al viselor si delirului”?
Eu as zice ca…DA! :D Cele doua Universuri trebuie imbinate cumva…intr-un mod…constient si pragmatic…gandirea trebuind sa fie insa…cat mai spontana. Evident ca toti avem in noi si pragmatism dar si spiritual, balansul dintre cele doua fiind rimat….esential!
Ia zi tu, fiinta draga, ce esti tu pe asta craca? Pragmatic sau spiritual, un dual binar…ancestral? Si cum te simti tu printre ei, semenii tai buni si rai, pragmatici si spirituali, ganditori sau singulari?
Si iata un post prin care nu am zis nimic. Dar e cul oricum.