Spirit alb (desertaciune) de carbune, prea aruncat
in lume
Printre oameni de-ocolit, tot de ei chiar prea
hulit
Fapte rele deochiate, fapte bune spulberate
se prea poate,
Caci nascut esti din pacate, ca si mine, ca si…
toate.
Si atunci, stai asa ca bou` si te intrebi…daca “desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune”…de ce i se zice atunci “spirit alb”?!
Hm. Ah, stiu! Pentru ca eu…ca si TINE…nu-i asa? suntem…desertaciune! Deci ceea ce eu scriu este egal cu zero. Multime vida. Nada. Nothing. Pot scrie orice, oricum, (ca) tot nu conteaza.
Quod erat demonstrandum.
Unii oameni zic o tampenie considerata ulterior ca fiind “opera artistica”, “cugetare profunda”, “de un lirism extraordinar” si apoi este excesiv de analizata si intoarsa pe toate fetele, fara sa (se) realizeze ca de fapt este ceva atat de…banal.
Insa, nu-i asa?…”FERICITI CEI SARACI CU DUHUL”!(??)
Pf.