“Cand ati vazut ultima oara un om plangand pe strada? Ce v-a exprimat si ce ati facut?”
Raspunsul meu:
Azi, in statie la 41. Era o fata cam de liceu, cu o colega. Plangea de mama focului si cealalta nu o lua in brate. Statea si se uita la ea, asa…oarecum empatic dar nu suficient. M-am uitat 10 secunde si am decis ca daca ar fi fost singura, ar fi fost o.k. sa merg, dar asa…ar fi fost aiurea. Si m-am asezat pe bara, a venit tramvaiul si am plecat. Intre timp fata nu mai plangea. Era uratzica.
Nu prea imi amintesc sa fi vazut, cel putin de curand, pe cineva plangand pe strada.De obicei, eu sunt cea care face asta!:))
Dar, alex, te implor nu incepe si tu cu “tz”-ul.Stiu ca e blog, stiu ca e informal dar pe bune..e oribil si inutil, crede-ma ca ne prindem cand e cu virgulita si cand e fara.Merrrrrsiii!:D
era uratZica?!? :)))))))))). cum ai ruinat tu tot postul :))))))
Gizas, feteleeeeee, facui specialllll! tsk tsk. ce oameni, dom`le…:D
special? :))
pai asa or gandi si cocalarii :d
uf, BINE! Gata! E o.k.! Ai/aveti dreptate! grrrr. nu mai fac.
kkt, iar simt ca nu-mi apartine blogu`!
chiar nu imi amintesc cand, dar stiu ca aproape de fiecare data am avut aceeasi senzatie ca persoana de langa nu ii oferea acea consolare de care ar fi avut nevoie.
Si fetele au dreptate! :D
grrrr