Avand in vederi ca nu mai fusei pe munte de ceva vremi, zisei si io sa tragem o tura. Respectiv prin…Piatra Mare.
“Daca mori eu cui raman?!” o sa te intrebi! Pai, sincer, daca mor…nu prea o sa ma mai intereseze. DAR…sunt sanse extrem de mici, vom mere pe un drum de pseudopantofari, pe carari si paduri si la inaltime mica deci ie uo-key. Partea proasta e ca tre` sa ma trezesc pe la 5.
Ceea ce n-am mai facut de vreo…nu`sh…10 ani, ceva de genu`. Grrrr!
Je vais revenir avec des photos! Si iti las sa ai si ce sa vezi pe blog in uichend! :D Ma simt marinimos.
Gizas asta mai imi trebuia sa vorbesti tu de moarte, si eu plec la munte si am chiar un sentiment nasol, gata sunt oficial mai paranoica ca tine.. (plans cu lacrimi)
LA RE(VEDERE) ! Drum bun!
pai cin` te pune sa pleci? nu pleca! :D mori la 90 de ani, fara familie/rude/prieteni, stand in strada, singura si trista, fara dinti si fara forte! E mai bine asa!
;)) no way!! muntele ma asteapta ii e dor de mine!