“Though nothing can bring back the hour of splendor in the grass, of glory in the flower; we will grieve not, rather find strenght in what remains behind”
Hi. I don’t care. Thanks.
“Though nothing can bring back the hour of splendor in the grass, of glory in the flower; we will grieve not, rather find strenght in what remains behind”
Hi. I don’t care. Thanks.
“ash vrea sa fac sex cu un raton pana la epuizare si sa ii simt boticul rece cum imi penetreaza incet fundul speraindu ma incet precum o o adolescnta ce este palmuita pe fund in plin astrada!!!”
Nu va speriati, nu m-am tampit (total) brusc! Acesta este “doar” comentariul lasat de numitul (sters la cerere) la acest post, TOTAL inocent si … simpatic.
Pentru injuraturi…oricand pe nr. de telefon 076XXX7
Ce m-a SOCAT efectiv a fost faptul ca baiatu` asta PARE … a fi PERFECT normal! Daca l-as fi vazut pe strada nu mi s-ar fi parut NIMIC deosebit.
Sarmana fiinta…iubitoare de…chestii…ciudate.
Sunt Patru si o sa am un monolog pentru Domniile Voastre, cei ce stau si trec prin…mine. Sunt nascut sub zodia schimbarii si nesigurantei dar si a placerilor si incantarilor. Mai am vreo 10 ore si ma termin, dar in scurta-mi existenta vreau sa va ofer ceva placut, bun si anume…Speranta. Speranta a fost si in fratii si surorile mele, Una, Doua si Trei. Acum este insa mai hotarata, mai decisa, aceasta Speranta.
Nu as vrea sa va dezamagesc, dar veti mai avea de munca pana cand Speranta sa devina Certitudine, sa se concretizeze.
Succes! Eu ma duc sa vad ce se intampla intr-un sex-shop.
Oamenii judeca tot. Oamenii sunt fiinte judecatoare. TOT ceea ce facem, TOT ceea ce vedem, judecam/caracterizam, intr-un fel sau altul. ORICE am face, nu scapam de judecata oamenilor. Si e mult mai usor sa fim judecati negativ/gresit, decat pozitiv, de aceea este si greu sa fim…buni.
Spunea Alex acum cateva zile ca “Orice am face, dar ORICE am face, oamenii ne judeca. Chiar si daca ne SINUCIDEM, pentru a scapa de judecata oamenilor…acestia o fac si dupa ce murim, judecandu-ne felul in care am murit!”. A punctat foarte bine si Silvia, care a spus iarasi o chestiune foarte adevarata si care mi-a dat de gandit “Nu exista OM pe Terra care sa nu fi gresit si sa fi facut pe cineva sa sufere. Este imposibil sa treci curat prin viata…”. Ceea ce, legand de cele spuse mai sus, arata ca CEL PUTIN O DATA un om a fost judecat, condamnat.
Eu acum vreau pauza…liniste…sa ma transform. Sa incerc ca cumulul judecatilor oamenilor asupra mea sa fie din ce in ce mai mic, mai redus, mai putin negativ. Si pentru asta, orice om trebuie sa se cunoasca pe sine insusi, sa stie ce poate, ce vrea, sa fie SINCER si deschis cu el insusi. Orice om trebuie sa rationeze dar trebuie sa si simta. Si e greu de mentinut acest balans, de INTELES acest balans, si a fi si fericit pe deasupra (orice ar insemna aceasta “fericire”, nu o sa intru in polemici).
Acum cateva zile am primit ceva dragut…ecologic, mi-a placut. Am primit o felicitare de la o agentie de PR, cu mici…bulbi…iesituri pe ea. M-am uitat ca are si instructiuni! Spune, in fotografii, sa ingrop in pamant aceasta felicitare ecologica si din ea…vor iesi flori. Imi place ideea de felicitare ATAT de reciclabila…care se transforma in flori si ingrasamant natural.
O sa am grija de aceste flori, pentru prima oara in viata mea, voi avea grija sa CRESC plante, sa le ud, sa le iubesc. Si canv vor fi mari si frumoase voi zambi si voi stii cine sunt si ce caut aici.
Salut. Sunt Trei si sunt lovit si bulversat.
Salut Trei! Sunt Alex… le-am cunoscut pe surorile tale, Una si Doua! Ele pareau mai linistite…ba chiar Doua era chiar aproape luminoasa. Tu, de ce nu esti asa?
Eu…eu ma zbat intre lumina si intuneric, atat de mult incat nu mai stiu care este una si care este alta! Eu vreau sa fac bine si eu gresesc, pentru ca nu vad ziua si vad noaptea deci nu stiu care-i una si care-i…alta.
Suna…o experienta. Cu “e” mare, daca intelegi…
Da, este o experienta ce, din pacate, te consuma, Alex. Si eu sunt consumat. O sa plec si eu…ca si Una si Doua, eu insa mai daramat.
Dar…cum pot sa te ajut? Eu stiu ca daca darami, poti sa recladesti! Si poate ceva mai puternic si mai frumos!
Pentru asta, trebuie intai sa vad ce e negru si ce e alb.
Hai sa te tin de mana si sa iti arat eu, vrei?
Eu nu am mana, eu am doar ore.
Atunci sa te tin de…ore? Daca ai ore, poti sa le opresti, nu? Opreste-le putin in loc si hai sa recladim impreuna, in acel timp, ceva frumos!
Alex…vreau sa incerc macar. Iti multumesc.
Eu iti multumesc ca ma lasi sa te ajut. Deci, cand ne vedem, cand incepem?
Cand o sa fiu Patru.
Project Natal este un sistem revolutionar (chiar e, nu fac PR…) de joaca, creat de Microsoft pentru consolele Xbox 360. Toate miscarile tale se regasesc pe televizor, datorita unei camere video plasate pe sau sub acesta. Las filmuletul sa vorbeasca mi se pare…incredibil la ce s-a ajuns.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g_txF7iETX0&feature=player_embedded]
Am mintit. Sunt un om care minte si, mai rau de atat, care SE minte. Si desi minciuna mea, in esenta, se voia a fi una care sa ofere confort, aceasta de fapt distruge.
Asa ca nu mai mint. Pentru prima oara poate…in viata mea…nu MA mai mint si nu mai ofer falsitate nimanui din jurul meu.
Si renteaza?
Pai se pare ca…nu stiu.
Se spune si este general acceptat social ca a fi foarte sincer este un lucru foarte bun, dar…daca minciuna este un lucru atat de rau…de ce atat de multi o folosesc si de ce atat de multi chiar se BUCURA cand sunt mintiti? De ce daca adevarul este atat de bun, acesta te poate ucide? De ce cand sunt si am fost sincer am si fost lovit?
Evident, raspunsurile la aceste intrebari le stiu, nu am IQ de…strut…(in ciuda aparentelor).
Si da, voi continua sa fiu sincer si in acest proces sunt foarte constient ca voi calca in picioare oameni. Dar nu am cum altfel. Si sunt sincer pentru mine, pentru ca anii ce vor urma sa pot sa fiu o persoana mult mai buna.
Si cand voi fi dezamagit prin adevar, macar stiu ca o sa pot sa stau cu capul ridicat si sa zic “asta este…asta sunt eu, asta este ceea ce simt…ceea ce vreau…”.
Adevarul este arma prin care ucizi atat de usor…omori cu zambetul pe buze spunand totodata “scuza-ma, draga!…”.
Ma cheama Doua si sunt aproape luminata.
Buna Doua. Ma cheama Alex si…inca nu stiu cine sunt. Am senzatia ca te cunosc, insa…?
Nu e doar o senzatie. Chiar ma cunosti. Ieri eram Una…Prima. Ti se pare ca sunt foarte diferita?
…intr-un fel da, intr-un fel nu. Te vad ceva … ceva…mai clar. Esti mai…luminoasa, parca mai plina de…speranta? Poate mai plina de…pur?
Si ce te face sa crezi ca de fapt nu sunt mai … goala…si atunci mai usor de descris? Poate ca sunt mai schitata, ma vezi mai bine si mai luminos pentru ca doar trece lumina prin mine.
Nu stiu, s-ar putea sa ai dreptate. Dar de ieri pana azi mi-am schimbat perechea de ochi. Urmeaza sa imi pun si ochelari, sa vad si mai bine.
Si cand iti vei lua oglinda, sa te uiti cu noii ochi?
Mi-am luat deja. Si e…aproape luminata. De ce nu vii mai aproape…?
Pentru ca ma voi termina si eu. Dar o sa-i soptesc lui Trei, fratele meu, sa lumineze el in locu-mi!
Ma cheama Una. Si sunt Prima.
Buna Una, ma cheama Alex, si nu stiu cine sunt. Ce faci tu? (si ma intreb acum de ce exista obiceiul prost de a pune pronumele “tu” dupa intrebarea “ce faci”, adresata unei singure persoane…in fine)
Buna Alex. Uite ce sa fac…Ma luminez si ma intunec. Trec si parca prea incet pentru unii, prea repede pentru altii. Respir dar parca nu prea as vrea. In curand insa o sa dispar.
Cum adica o sa dispari?
Tu nu vezi…? Se intuneca si o sa mor. O sa ma transform.
Asta-i rau, nu?…
Inca nu stiu, vom vedea maine, cand voi fi Doua.