Mircica este al doilea prieten al meu, cronologic vorbind. L-am cunoscut din prima clasa..aaa…primara…adica…clasa intai. Asa. Pe vremea aia era durduliu. Acum a mai slabit, e bomba sexy da` el nu stie asta, desi noi toti ii spunem ca arata f. bine. Asa, si jucam fotbal cu el prin fata blocului cu tot felul de mingii…dubioase. “Bashici” le spuneam noi, intrucat majoritatea erau super sparte, dar nu conta. Imaginatia prima acolo. Mircea era foarte bun portar, se arunca asa, ca in “meciuri adevarate” si ne impresiona. Tot timpul am ramas cu senzatia ca la un moment dat s-a dat cu capul de ciment si … ma rog.

Apoi am avansat si impreuna cu ION, primul nostru prieten tot cronologic vorbind, am inceput sa ne jucam pe computer. Faceam adunari grandioase si “bagam” cate un Worms, Fifa (eu mai putin asta…), Syndicate sau Heroes of Might and Magic. Asta din urma jucam si acu`, ahem…

Dupa aia am inceput sa evoluam si mai mult si sa discutam de fete/femei/sex. Ma rog, la modu` ala baietesc, cu multe interjectii si putine cuvinte si de fapt nici nu prea ne dadeam atentie, da` era o.k. ca…na. Simteam macar ca vorbeam. Si avea Ion un dulap MAGIC cu licori alcoholice de la parintii sai, si gustam nitel din ele – ne placea in special visinata sau afinata. Mmmmm…

Si acu` crescuram. Fizic, ca la minte cam tot aia facem, mai putin partea cu fotbalul. Tot despre femei vorbim, tot nu ne bagam in seama, tot Heroes jucam.

Partea misto e ca toti avem cel putin un prieten-doi care vor ramane langa noi forever and ever, indiferent de trecerea timpului, evolutie sociala sau financiara. Ei vor fi acolo si te vor ajuta oricand. Io asta simt fata de Mircica.