Toti avem obiceiul, mai des sau mai putin des, sa dam zoom pe poze. Sa vedem figurile oamenilor de aproape si sa ne radem, cel mai adesea, de vreo mimica amuzanta.
Incearca sa faci asta cu unele poze mai vechi, cu oameni care SUNT in continuare langa tine, intr-o forma sau alta. Deseori, o sa ai surprize…. o sa vezi in ele MULT mai mult decat ai vazut prima oara. O sa simti MULT mai multe si o sa-ti vina ganduri la gramada.
E un exercitiu fain de introspectie/evolutie relationala. :)
E fantastic cum unii oameni cu care n-ai mai vorbit de ceva vreme vin catre tine si dintr-o comunicare extrem de…scurta…de doar cateva ore…recuperezi TOT ce ai lasat in urma. E foarte misto cum unii oameni, desi i-ai considerat “pierduti”, isi amintesc de tine la modul FOARTE activ, se gandesc la tine si sunt in continuare sub influenta ta. Ma trezesc ca discut cu unii oameni cu care n-am mai vorbit de ani si imi spun, foarte sincer, “Alex, m-am gandit la tine!!!! Mi-a fost dor!”, la modul cel mai sincer. Makes me feel good si-mi dau seama ca undeva/candva faceam lucrurile FIX cum trebuia. Pana la un punct, ma rog, ahem. :D
Am vorbit cu o amica pe care nu o mai auzisem de 5-6 ani si din 2 ore am recuperat TOT. Adica…a avut capacitatea de a vedea mult mai departe de cuvinte si chiar m-a facut sa ma simt…inteles, total, mult departe de suprafete.
Tendinta recenta de a ma indrepta catre oameni vechi imi ofera noi perspective si surprize, majoritatea, culmea, placute. Ma ajuta foarte mult sa imi aduc aminte cum existam in acea perioada, in ce sfere, ce pasiuni aveam, cum COMUNICAM. Si ma trezesc uneori ca sunt…timid! Ceea ce nu-mi sta in fire. Mi-e sa nu…sparg…pe omul din fata mea, sa nu ma fi schimbat prea rau. Desi sunt constient ca e o temere deseori neintemeiata.
Discutam cu AncaAnca mai devreme despre cat am rezista fara niciun om langa noi, niciun amic/prieten, potential amic/prieten, dar cu acces la orice altceva. Ea zice ca undeva la 2 luni, pentru ca gaseste chestii “interzise social” de facut, de creat, de construit. Ar rezista 2 luni daca ar avea certitudinea ca la finalul perioadei ar fi din nou inconjurata de oameni. Daca nu, ar rezista mult mai putin.
De ce? Pentru ca de fapt TOT ce cream noi…dar cam TOT…nu este doar pentru noi, la nivel egoist…ci cream pentru a ARATA si altora. Nu exista “pictez pentru MINE si atat!”, nu exista “Compun pentru mine si atat!”. Intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu…ceea ce ai scris/pictat/cantat etc se va regasi poate direct sau deseori indirect in ceea ce arati altora.
Si cu toate astea…paradoxul este ca suntem considerati fiinte EGOISTE si RELE. Hmmmm…
As face un grafic al prietenilor. Un…arbore genealogic. Cu ramuri si sageti si … mere cazute sau verzi/rosii si frumoase atarnande in copac.
Surprind foarte mult oamenii, am sesizat, cand zic ca modelele mele in viata sunt parintii mei. Cam toata lumea ridica din sprancene/spranceana (urasc ca nu pot sa fac dintr-o singura spranceana! Mi se pare foarte cul sa poti! grrrr ) cand aude asta. Oamenii s-ar astepta ca la cati oameni cunosc/am cunoscut sa fi avut alte modele primare. Nope. Ma consider extrem de norocos pe chestiunea asta, intrucat stiu ca ai mei vor fi langa mine tot restul vietii lor/mele, spre deosebire, uneori, si de cei mai buni prieteni.
Si va iubesc pe toti pe rand. Serios. :)
Rupe-te si-asmute-te
prinde-te si-arunca-te
lasa-te si uita-te
si-ti vom canta la groapa,
ingenunchiindu-te!
Zbate-te si striga-le
smulge-l de langa tine,
barbatul ti-e aproape,
de-l vei uri pana-n moarte
nu-ti va canta la groapa,
singura vei zace pret de-o
eternitate!
“Deschide portile, fiica mea, si lasa-i sa intre in tine. Imbratiseaza-le dorintele si mangaie durerile din ei… palmele si urletele sa-ti trezeasca zambete si cand te vor ingropa, cu totii-ti vor canta…asta sa-ti fie rasplata!”
Ingenuncheata si speriata
aruncata putreda stricata
un glonte-n teasta sparta
te-a bagat in groapa.
Si ei scuipara pe cadavru-ti,
nu zambira, nu cantara…
nici macar nu
jucara.
“Iarta-ma…”
Arrrrtaaaaaa. Si tipa si tipul au voci incredibileeeee
[youtube 3j6AcpwYf-U]
[youtube 1hClC3Ev17A&feature]
[youtube yiNdP28v_Gg]
[youtube btKkv1HGdbw]
Twisted on destiny, fate and three wishes
We fuck and we fight, someone else does the dishes,
and meantime my memory reminisces and twists,
It’s that blonde blue eyed boy,
Your leech or your lover,
One of these days you will be, one or the other,
There’s just one or two things you’re about to discover,
About me.
There’s blood on your legs ,I love you
There’s blood on your legs, I love you
There’s blood on your legs, I love you
Evoke the rich tapestry of love and devotion,
Emote the sweet saccharine of all that devotion,
Forget all about that and fall in this ocean with me,
With me.
Twist, snap, I love you
Twist, snap, I love you
Twist, snap, I love you
Da da da………
There’s blood on your legs, I love you
There’s blood on your legs, I love you
There’s blood on your legs, I love you
(nu m-am putut abtine sa nu pun intre ghilimele “Minune”…)
Deci baiatu` ala care are valoare si talent (chiar are, pacat caci canta manele…) a trecut prin Adrian Copilul Minune in Adi Minune apoi Adi de Vito.
Dar de fapt il cheama… Adrian Simionescu.
Uite ce nume frumos si normal. Tsktsk… habar n-aveam. Mi se parea ca asa-i trecut in buletine…
Lua fierul de pe jos, se propti de zidul cel alb si incepu, incet, sa racaie rugina de pe el. Lama cutitului lovea ritmic in halca moarta de fier in timp ce praf rosiatic se depunea treptat pe foaia de pe jos. Cu ranjet, termina o treaba bine facuta, arunca cat-colo fierul jupuit si stranse cu grija foaia si rugina.
Se uita in jur, putin nauc, si gasi ceea ce cauta. Trusa de scule din coltul camerei fu dintr-un zvacnet rasturnata si barbatul incepu sa taie in mici bucatele, meticulos, cu panza de bomfaier, micile suruburi. Le presara, precum boabele de piper, deasupra ruginii.
Fata statea in continuare inmarmurita in colt si privea cu ochi mari si umezi ce facea barbatul.
Procesul lent continua cu putin rumegus de lemn, apoi omul stranse putin praf si-l presara multumit deasupra.
“Opreste-te, ce fa”
Fata nu termina, oprita de privirea rosie a lui. Nemultumit, barbatul lua si o lama de ras de pe un raft dintr-un dulap de lemn si o facu farame pe foaia alba.
Contempla putin opera lui de arta apoi, brusc, se ridica si cu pasi repezi se indrepta spre fata. Se opri chiar inainte de a o atinge. Doar un deget, incet, usor, ii atinse fata si apoi se departa, tremurand.
Se duse spre foaie si dintr-o inghititura dadu totul pe gat. Primele vorbe iesira cu sange
“Uite…atat de mult te iubesc!”
“Tineretea este scuza perfecta pentru a fi in fiecare zi altcineva”
“Up! [...] mi-ar placea ca filmele animate sa aiba ca personaj principal si fetite curajoase, asa cum l-au avut pe asiaticul mic si grasun din Up. it would only be fair. again…se vede altfel in 3D.
you should watch A Christmas Carol. Mi-e mi-a placut…kinda’ scarry in 3D with all the flying around…ai impresia ca te lovesti de ceva most of the time.”
Ghiciti ce nationalitate are:
1. Roman
2. Englez/American/Australian
3. Corcitura.
Si eu folosesc expresii in engleza dar…” come onnnn ” :D