Verde-n stanga cu mana dreapta culegi doar spini si sange. Si cand dreapta-ti va deveni stanga, iarba te va taia si venin va curge.
Si de vei vrea sa te imbratisez poate prin fata voi aparea si te voi strangea. Si zambetu-mi te va infiora si ma vei vrea si vei striga asa!
“TE VREAU, NETREBNICULE!! Nu ma vezi…ce mult te vreau…si ce mult plang…ridica-ma, fa-ma a nu mai plangea…”
Si vei incerca sa te agati de mine…si maini nu vei avea ci doar vointa si dorinta si nefiinta.
Alb in spate cu piciorul te impiedici de brate si cazuta-n fata te ratacesti, in sarma si in ace. Te ridici si suferi si plangi si-mi zici
“Netrebnica fiinta…cat te-am asteptat….si tu pleci….te urasc si vreau sa mori!!! VREAU SA MORI, IN DUMNEZAI!!!!”
Ma intorc si nici n-o simt cum se taraste in cioturi si in dinti si pe carunti copaci sta incrustat
“Aici candva ea a tot stat
si-a plans si-a vrut si n-a avut
prezent si viitor ci doar trecut
si spinii iarba-verdele-au durut”.
Si cand vei sta de-a dreapta mea sa nu uitati de stanga ta. Si cand vei tine-o-n brate atunci candva, nu uita ca eu voi veghea! Si de simtiti o mica-mpunsatura, sa stiti ca nu e doar de la ura! E de la moartea ce veni-va, e de la ea, Intunecata, e de la iarba cu venin, e de la urlet din senin si de la muscatura-mpunsa si iubire nepatrunsa, e de la genune si foc si sange, e doar durere mistuind ce-ajunge intre voi sa va dezbine si pe ea….pe ea….doar putin sa mai aline.
m-ai convins sa-ti impletesc un fular verde…tztztz