Mi-am pus visele-n pachet, uitand ca e plin de cioburi in desaga. Si chiar inainte sa plec m-am mai uitat putin pe fereastra si parca te-am vazut o clipa prin zapada, zambindu-mi larg. Se facea ca voiai sa arunci in mine cu un bulgare bine format de mainile tale frumoase. Instinctiv, m-am lasat in jos sa ma feresc si o umbra de zambet parca mi-a strabatut chipul. De fapt era doar umbra. Zambetul il ingropasem printre vise, vise si cioburi.
M-am intors alene, cu desaga pe un umar si am intrat pe holul meu lung, pe care l-am strabatut molcom, in vreo o suta cincizeci de pasi marunti. Intr-o ora eram afara, imbracat in haina mea ponosita, cu palaria mea de tigan pe crestet si cu bocancii rosi de ploaie, stanca si ninsoare. Acolo unde mi s-a parut ca era zambetul tau era tot umbra.
M-am prabusit in zapada si am sarutat pamantul.