Cand eram mai mic, asa, cu vreo 3-5 ani, credeam ca psihologul este aproape de miraculos. Te baga intr-un cabinet, discuta cu tine, te intoarce pe toate fetele, iti asculta toate pasurile si intreaga viata si dupa un numar de sedinte direct proportional cu problemele psihice ale fiecaruia, te elibereaza intr-un miraculos mod…vindecat. Si, ma rog, fara o cantitate impresionanta de bani, dar…na.
Intri in societate “ca nou”, optimist, mai bun, mai eficient, mai zambaret.
E bine, nu mai sunt DELOC de parere ca asa functioneaza lucrurile.
Sunt convins ca aproape fiecare om are resursele necesare pentru a se vindeca fara niciun ajutor extern profesionist. Fiecare om poate/ar trebui sa STIE, mai ales dupa o anumita varsta, CE anume il trage in jos, ce anume il face, din contra, fericit, ce anume declanseaza anumite stari de anxiozitate. Daca TE CUNOSTI cat de cat, nu ai nevoie de medic sa te asculte, sa iti dea sfaturi. Eventual, ai nevoie de niste prieteni care sa te scoata din amorteala si sa-ti dea branci cand este cazul, si astia nu costa. Uneori.
La ce poate ajuta psihologul? Paiiii…sa explice unuia care sunt CAUZELE problemelor sale. De asemenea, care sunt punctele de origine. De asemenea, sa spuna clientului (pacient) niste exercitii sociale sau non-sociale pe care le-ar putea urma pentru un creier mai curat si…relaxat.
Originea problemelor? NU ma intereseaza daca sunt din copilarie anumite sechele sau CE a declansat nu`sh ce frustrari. Daca as fi interesat, pariez ca as gasi TOATE raspunsurile in cartile scrise de Jung, despre personalitatile umane, in cartile scrise de Stekel, de Freud chiar sau pur si simplu in manuale de profil ale facultatilor. Deseori intuim oricum de unde provin anumite sechele.
Par example, eu nu suport sa se ridice tonul la mine. URASC asta, simt ca devin coleric cand cineva tipa la mine, mai ales in mod sustinut si si mai ales daca ridica tonul fara a avea dreptate. Efectiv, imi ies din pepeni si nu mai judec rational. Si am stat si m-am gandit…si mi-am dat seama ca aceasta sechela provine de la una dintre FOARTE putinele certi dintre ai mei parinti, cand eram foarte mic si cand tata, de fata cu mine, a ridicat tonul la maica-mea. Subiectul era absolut stupid, insa pe mine m-a marcat. Tin minte EXACT ce am simtit atunci.
Cauzele problemelor…pe unii ar putea ajuta. Dar cei mai multi, daca isi deschid putin mintea, ar putea vedea ce nu-ti multumeste. Ca ai stari anxioase din lipsa de bani/de iubire/de ambitie/de jegul orasului/de jegul oamenilor sau toate la un loc, tot aia este. Important este ca tu sa STII ce anume te deranjeaza la TINE si in jur si de aici mai sunt doar cativa pasi pana la a INCEPE rezolvarea lor. Si odata inceputa rezolvarea problemelor…va creste exponential si starea de spirit.
NICIUN psiholog nu te poate ajuta sa iti revii din starile de dezechilibru daca odata iesit pe usa doctorului CONTINUU sa faci lucruri daunatoare tie si nu incepi sa REPARI ceea ce faci gresit.
Totul tine DOAR de tine insuti/insati, sa constientizezi CLAR ce te poate face fericit, ce anume VREI de la viata, in ce directii te indrepti, ce te nemultumeste. In functie si de feedback-ul social, fa tata ceva cu tine/din tine, ajuta-te, pentru ca NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI din Universul asta nu iti poate implementa fericirea si nici nu ti-o poate imprumuta, pentru nicio cantitate de bani.
