Iti mai aduci aminte cand erai mic(a) si te duceau de manuta ai tai parinti la film? Si stateai intr-o sala uneori friguroasa si intunecoasa si destul de murdara, intr-un cinematograf cu nume comunist de genul PATRIA, FLACARA sau FLAMURA? Si mergeam la mare cu ai nostri si ne duceam la film si acolo, ca altceva mai bun nu era de facut…
Si ne uitam la Asterix si Obelix, la Razboiul Stelelor sau Superman! Proiectiile se faceau pe niste panze alb-murdare.
Apoi am fost in Suedia, prin clasa a 6-a si am dat de alta civilizatie mai…civilizata, unde si cinematografele erau in ton cu atmosfera generala de evolutie. Acolo am inteles pentru prima oara ce inseamna 3D, cu cam 10 ani inainte sa vada si romanii din Romania ca exista asa ceva.
Cinematograful se numeste/numea Globen, numele exprimand principiul de baza al acestuia. Sala era in centrul unei “bile gigant”, proiectia facandu-se peste cam tot in jurul tau. Scaunele erau usor aplecate pe spate, astfel incat sa poti sa vezi cat mai mult. Traiai senzatia ca esti in mijlocul proiectiei. Dublat de faptul ca totul era 3D si scaunele se zdruncinau, senzatia de “I`m there, I`m there!!” era aproape de perfectiune.
Cinematograful era realizat aproape exclusiv pentru documentare.
Au trecut anii si Romania a inceput sa calce pe urmele mult mai inaintatilor nostri nordici/vestici. Primul cinematograf cu experienta cat mai apropiata de 3D a…terizeaza si la noi – Cinema City Cotroceni, din interiorul mall-ului AFI, promite experiente tridimensionle de neuitat, ecran mare cat un bloc, bla-bla.
Biletul de intrare este 36 de lei, sau pe-acolo. Scump si nu prea scump, depinde de proiectie/calitatea ei.
Si aici atingem un subiect spinos. CALITATEA. Cu toata tehnologia aceasta futurista, nu cumva tanara generatie de regizori va lasa putin mai in background CALITATEA filmului, a jocului, a scenariului, pentru a pune accentul pe efecte/3D, acel efect de “UAU” iesit din gurile masei oamenilor?
Oare nu vom fi invadati de filme 3D si cu senzatii de…gargantuanesc, lipsite de orice fel de substanta, de orice fel de perspective psihologice, care sa uimeasca (eventual) doar prin efecte? Oare copiii nostri vor asista doar la filme de genul 2012:Sfarsitul Lumii, vazut in 6D? (ma rog, in cazul lor, 2024:Sfarsitul Lumii – n.a.)
Sper sa nu fie asa si sper ca regizori din tari mai putin tehnologizate sa tina sus stindardul calitatii, odata cu trecerea in nefiinta a regizorilor mai versati si intrarea pe scena a tinerilor. Sper ca in scolile de regie sa se puna mai putin accentul pe “efecte si 3D” si sa se discute mai mult si in continuare despre ARTA si SENZATII.
We`ll see. A, deocamdata ce voiam sa zic este ca voi mere la deschiderea oficiala a cinematografului asta smeker din AFI. :D Voi reveni cu impresii!
Pana atunci, va iubesc pe toti pe rand, in ordinea culorii pantalonilor vostri.