Iti mai aduci aminte cand erai mic(a) si te duceau de manuta ai tai parinti la film? Si stateai intr-o sala uneori friguroasa si intunecoasa si destul de murdara, intr-un cinematograf cu nume comunist de genul PATRIA, FLACARA sau FLAMURA? Si mergeam la mare cu ai nostri si ne duceam la film si acolo, ca altceva mai bun nu era de facut…
Si ne uitam la Asterix si Obelix, la Razboiul Stelelor sau Superman! Proiectiile se faceau pe niste panze alb-murdare.
Apoi am fost in Suedia, prin clasa a 6-a si am dat de alta civilizatie mai…civilizata, unde si cinematografele erau in ton cu atmosfera generala de evolutie. Acolo am inteles pentru prima oara ce inseamna 3D, cu cam 10 ani inainte sa vada si romanii din Romania ca exista asa ceva.
Cinematograful se numeste/numea Globen, numele exprimand principiul de baza al acestuia. Sala era in centrul unei “bile gigant”, proiectia facandu-se peste cam tot in jurul tau. Scaunele erau usor aplecate pe spate, astfel incat sa poti sa vezi cat mai mult. Traiai senzatia ca esti in mijlocul proiectiei. Dublat de faptul ca totul era 3D si scaunele se zdruncinau, senzatia de “I`m there, I`m there!!” era aproape de perfectiune.
Cinematograful era realizat aproape exclusiv pentru documentare.
Au trecut anii si Romania a inceput sa calce pe urmele mult mai inaintatilor nostri nordici/vestici. Primul cinematograf cu experienta cat mai apropiata de 3D a…terizeaza si la noi – Cinema City Cotroceni, din interiorul mall-ului AFI, promite experiente tridimensionle de neuitat, ecran mare cat un bloc, bla-bla.
Biletul de intrare este 36 de lei, sau pe-acolo. Scump si nu prea scump, depinde de proiectie/calitatea ei.
Si aici atingem un subiect spinos. CALITATEA. Cu toata tehnologia aceasta futurista, nu cumva tanara generatie de regizori va lasa putin mai in background CALITATEA filmului, a jocului, a scenariului, pentru a pune accentul pe efecte/3D, acel efect de “UAU” iesit din gurile masei oamenilor?
Oare nu vom fi invadati de filme 3D si cu senzatii de…gargantuanesc, lipsite de orice fel de substanta, de orice fel de perspective psihologice, care sa uimeasca (eventual) doar prin efecte? Oare copiii nostri vor asista doar la filme de genul 2012:Sfarsitul Lumii, vazut in 6D? (ma rog, in cazul lor, 2024:Sfarsitul Lumii – n.a.)
Sper sa nu fie asa si sper ca regizori din tari mai putin tehnologizate sa tina sus stindardul calitatii, odata cu trecerea in nefiinta a regizorilor mai versati si intrarea pe scena a tinerilor. Sper ca in scolile de regie sa se puna mai putin accentul pe “efecte si 3D” si sa se discute mai mult si in continuare despre ARTA si SENZATII.
We`ll see. A, deocamdata ce voiam sa zic este ca voi mere la deschiderea oficiala a cinematografului asta smeker din AFI. :D Voi reveni cu impresii!
Pana atunci, va iubesc pe toti pe rand, in ordinea culorii pantalonilor vostri.
“senzatii de…gargantuanesc”?! :))
Oricum, fii linistit, lucrurile vor merge pe aceeasi panta descendenta, ca pana acum…America va ramane impartita in 90% filme comerciale, 10% incercari/reusite de “arta” (cu sau fara 3d) iar Europa va ramane pe filiera “artei” mai mult sau mai putine snoabe, mai mult sau mai putin reusite.
Nu cred ca 3D-ul ca schimba aceste directii.Cel mult poate va creste productia de animatii, ceea ce suna bine!
Mi-e teama ca si Europa va intra in randul Americii ca pondere a productiilor proaste din total, odata cu introducerea pe scara larga a noilor tehnologii.
Tentatia este mare si daca cei din SUA nu au reusit sa-i reziste, nu vad de ce mentalitatea europeana nu s-ar schimba in 10-15 ani…
Nu sunt de acord.Suntem extrem de diferiti,de la cultura, educatie la mentalitate, mod de viata etc.Fiecare are felia lui:americanii se pricep sa produca in masa, fura profesionisti de unde pot, au echipe imense, specializate si scot, pe banda, produse care sa atraga majoritatea, si nu cinefilii dedicati.Ei vor succes de box-office si atat.
Europenii, pe de alta parte, pentru ca, in mare parte, nici nu au banii necesari, se vor indrepta de fiecare data catre ceva mai artistic, echipe mult mai mici, filme de autor cu un public tinta mult mai restrans si cu scopul de a ajunge in festivaluri si nu in mii de cinematografe.
Evident ca ambele moduri de abordare sunt gresite si e si normal…e foarte greu cu bani putini sa scoti un “Once upon a time in America” de ex..de-aia americanii au un punct in plus;ei au si bani si mai au si oameni straluciti.Europenii, au ei idei mari, dar nici o zecime din banii celorlalti si asta se vede.De-aia, majoritatea o sa se si concentreze in continuare pe subiecte mai mici, concentrate pe personaje, stari si nu actiune.
Si sa nu uitam a treia mare categorie: indienii :)) :)) :))
Aia au foarte multi bani dar cred ca realizarea filmelor e lasata pe mana prescolarilor!
:)) misto faza cu indienii.
Mai, per total, tind sa-ti dau dreptate. Asa este, intr-adevar, ACUM! Insa cu timpul vor veni si banii!
LONDRA a depasit New York-ul ca statul cel mai puternic dezvoltat economic DIN LUME! Banii vor veni cu timpul si, folosindu-se de tehnologie performanta, s-ar putea ca “microbul” imbogatirii sa ajunga si pe Batranul Continent.
E doar o temere ce sper ca nu se va intampla.
“orasul” vrei sa spui:D