Ma asteptam sa trezesc reactii de:
- oripilare
- scarba
- mirare
- uimire acompaniata de diferite gesturi precum – aratatul degetelui mijlociu catre mine; aratatu’ cu orice deget; calcat pe picioare; pumni in cap

in schimb, am primit feedback…TOTAL neutru. Adica lumea se mai UITA, asa…dar in treacat.

Consider ca suntem ORICUM foarte inconjurati de tot felul de minunatii si lucruri ce acum 5-10 ani erau considerate de domeniul SF-ului sau foarte extravagante, incat niste incaltari cu DEGETE…sunt doar un amanunt.

Mie mai naspa mi se par incaltarile cu ROTI. Alea de mergi pe ele si la un moment dat…aluneci. Ma sperie taica! Mai ales ca unele incaltari LUMINEAZA cand mergi pe roti! Gizas…

Asa ca azi am mers cu FaivFingersi si la birou, si colegii sunt super amuzati. Per general, le place. :)

Ador deciziile mele megaultrasuper inteligente!

Criza e o joaca de copii pentru Lego: Profitul a crescut cu 60% in prima jumatate a anului, ajutat de Star Wars

Cel mai mare producator european de jucarii, compania daneza Lego, a inregistrat in primele sase luni un profit de 684 de milioane de coroane (92 de milioane de euro), cu 60% mai mare fata de perioada similara a anului trecut, dupa ce vanzarile jucariilor cu personaje din filmul Star Wars au explodat, scrie Bloomberg.

Adica…pe bune…majoritatea prietenilor mei (as fi zis MAREA majoritate, de n-ar fi fost pleonasm…dammit :D ), care ei este inteligenti, sunt CLAR masochisti si sadici.

Si zaceam io si ma gandeam azi pe drumul spre birou ca aceasta atitudine ar putea proveni, poate, din CURIOZITATEA de a experimenta, de autodepasire, de a trai chestiuni noi si inedite. Or, curiozitatea duce deseori la…experimente sociale, la NEVOIA de a TRAI ceva interesant.

Mi se pare ca TREBUIE sa ai o inteligenta (de orice fel…IQ…EQ…) PESTE medie pentru a-ti putea permite sa fii SADIC si MASOCHIST. Si nu, nu ma refer decat foarte putin la sexual, cat la trairi interioare, emotii, transmitere de sentimente si idei.

Si acest baietel intr-o zi se rataci si intra intr-o padure neagra, neagra neagra, ca taciunii. Si statu el infrigurat, plangand, la marginea unui arbore si acolo, un urs veni catre el, agale.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?!”
“Apai ce sa fac mai, ursule…uite m-am ratacit…ma ajuti si pe mine sa ajung acasa…te rog…?”

Si acest baietel intr-o zi se rataci si intra intr-o yadda-yadda si se aseza la marginea unui copac unde a venit la el un lup.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?
“Apai ce sa fac mai, lupule…uite m-am ratacit…ma ajuti si pe mine sa ajung acasa…te rog…?”

…unde a venit la el o veverita.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?”, spuse, chitaind, veverita.
“Pai ce sa fac mai, veverito, uite m-am ratacit pe-aici si nu stiu sa ajung acasa. Dar tu esti de treaba…imi arati si mie drumul, te rog?”
“Bineinteles, spuse veverita”.

Si atunci se catara in copac si-i facu semn, agil, sa o urmareasca.

Si copilul, fericit, uitandu-se in sus, incepu sa alerge dupa veverita ce-ai arata drumul.

Si alerga si alerga, zi de vara pana-n seara si dintr-o data, fara niciun semn, cu un tipat scurt, copilul cazu in gol, intr-o groapa mare.

“Veverito, veveritoooo! Ajutooooor”, striga copilul, speriat.

Si atunci vazu veverita la marginea rapei, inconjurata de toate fiarele padurii, care, cu o plecaciune, ii dadeau ghinde si nuci si alte bunataturi.

“Bag pula…ce viata…”, mai apuca sa spuna copilul, inainte de a fi sfasiat si mancat, de toate fiarele padurii, cat inca traia.

Asa, ce ziceam? A. Da. Ca in curand o sa ajung in strada.

- Acasa la mine IAR o sa fie haos, abia se linistisera lucrurile. Adica dupa aventura cu termopanele, urmeaza epopeea vopsitului camerei, sau cum se cheama…zugravit, asa! Promit insa ca o sa trag cu DINTII de tablou, sa NU plece, sa NU dispara. Si veveritele tot acolo o sa ramana. (desi s-au cam subrezit, stau sa cada… vorba Alex, intr-o noapte o sa mor, dupa ce o sa-mi cada in CAP cele doua veverite!!!) Deci, din aceasta cauza, o sa dorm IN HOL. In hoool, stau cu capul gooool, in hooool.
- La serviciu, biroul meu este HAOTIC si HAOS general si TOTAL, nu mai am loc de NIMIC aici. Dimineata iau cartile de vizita/caietele/ceaiurile/canile/furculite + cutite + linguri care se PRELING parca la mine-n fata. Le dau cu mana la o parte si la finele zilei, ma napadesc iar si iar si iar.
- Mutatul in noua cladire de pe strada Gay Turturelelor se pare ca se amana pe termen…nedefinit/ibil.

Deci viitorul suna…aglomerat rau. Pf.

Si, dupa cum bine stiu si bine stiti, sunt si un mare fan al chitarei. Si chitara este fan(a) eu. (tot nu suport ideea ca acest cuvant, CHITARA, este la FEMININ! GRRRRR!!!!)

E, unindu-le pe-astea doua idei ar trebui sa rezulte ca sunt cel mai mare fan al CANTECELOR DE MUNTE interpretate la CHITARA!

LE URASC! Deci pe BUNE, le URASC, pe 90% din ele!!! Imi vine sa le DISTRUG, sa le arunc, sa iau fiecare NOTA in parte si sa o calc in picioare! Sunt CRIZANTE, patetice, SIMPLISTE si SIMPLE si ENERVANTE si TOATE, bai, dar TOATE, au FIX aceeasi tema.

Care nici macar nu-ti permite mare lirism. Tema este…evident…MUNTELE.

SUBtemele sunt: rauletele, padurile, alpinistii, cabanele, crestele, lacurile si…cam atat.

Cand fusei acu` la Valcan a trebuit sa indur juma` de noapte, la usa cortului, 192340912390 de cantece despre MUNTE, urlate in gura mare, cu aplauze ritmice. INVARIABIL, in al TREILEA vers al PRIMEI strofe trebuia sa apara cuvantul “munte, rau, padure SAU alpinist”. Daca NU aparea, era ceva in neregula.

Bai, si ce-i mai GRAV, este ca TOTI cei care au mers pe-acolo parca…nu`sh…erau nitel…spalati pe creier! Adica la un moment dat un gagiu canta in gura mare “Muntele e cel mai tare, muntele e perfectiunea” (ritmat) si aia, ca ROBOTEII COMUNISTI, bateau din PALMUTZE si se BUCURAU si RADEAU si…GIZAS CRAIST!!!!