Imi e dor de unele lucruri banale insa. Un zacut in hamac si zdranganit la chitara. O adunare la o terasa si un joc de carti/table/sah/Risk sau stiu eu ce, in liniste, doar cu prieteni. Imi e dor MAI ALES LA ORA ASTA (de obicei incep sa crap de foame pe la un 14:00, zilnic… :D) de terasa La Dinamo din 2 Mai si de CIORBA DIN PESTE absolut…mmm…fierbinte. Si buna, pe alocuri.

Uneori chiar, mi-e dor de a dansa. In bocanci, pe plaja. De teama de a nu-mi intra cine stie ce seringa in talpi/scoica/cadavru uman sau animal sau mai stiu eu ce prin talpi.

De ce-mi veni sa zic astea? Pentru ca numita Cristina tocmai se intoarse de la mare si s-a apucat sa povesteasca cum fuse. Desi nu radia de placere (ba chiar din contra, pe alocuri…), parca miroase a…mare. Si a toate draciile alea enumerate mai sus. Probabil nu s-a spalat, dar nu o intreb. :D

Dar toate astea nu pot depasi libertatea pe care ti-o ofera muntele, adrenalina lui, comuniunea pe care o simti acolo fata de oameni dar si fata de natura. Deci o sa-mi fie al dracu` de greu sa ma hotarasc unde sa merg la urmatoarea iesire. Adica la salariu. Sau cand primesc datoria ce totalizeaza in prezent vreo 1.700 de lei. Ceea ce se va intampla la anu`, probabil. Da’ de-aia-i prietenii facuti. :D

Deci in acest mirific uichend, in care am reusit sa aproape mor, dar am supravietuit spre (ne)fericirea voastra, in acest uichend in care am reusit sa-mi distrug o patrime din iPhone si complet iPod-ul si vajnicul Nokia, in acest uichend in care m-am apucat sa citesc un Stephen King (care cica e genial, profund, sexual, mirific, are de toate) si am vazut un film de Guilermo del Toro – El Espinazo del Diablo (FOARTE ATMOSFERIC…brrrr…), mi-am tras si cel mai recent joc din franciza Monkey Island. Episodul unu – The Launch of the screaming Nerwal. Sau Narwal.

Asa. Si sincer, mi-era frica. Frica de faptul ca nu o sa-mi placa, ca nu o sa rad, ca nu o sa fie puzzle-uri amuzante, ca grafica o sa fie de kkt/poligonala/aiurea.

DAR…evident…jocul este GENIAL. deci pe bune. Mai ales ca eu seman aproape PERFECT cu personajul principal, tipul cu nume de-l pocesc toti (ca pe al meu) – Guybrush Threepwood. Are humor la GREU, deci chiar am ras in hohote, ceea ce se intampla foarte rar in cazul meu vs computer, e foarte catchy ca si actiune, iti pune si creierul la contributie, personajele sunt bine conturate si cu voci extrem de credibile, fata lui Guybrush seama din ce in ce mai mult cu a mea (si-a lasat si cioc! :D si e si slab bine facut fiziceshte!).

Ca minus…nitel cam scurt. DAR…avand in vedere ca o sa apara luna de luna cate un nou episod, ma multumesc cu cele 3-4 ore cat mi-a luat sa il termin.

Mama ce clipoceste iPhone-ul asta! Gizas…INCHIDE-TE, MORI! Pardon. TRAIESTE, TRAIESTE! RESPIRA! Hai ca oricum te schimb soon enough! :D Chiar ma hamuza…

Spre Mihai. Si cu Blonda dupa mine. La propriu dupa mine, intrucat la un moment dat a durat ceva gen 2 minute pana sa reuseasca sa-si PORNEASCA bicicleta, tentative insotite de hohote de ras continue, evident…

Da ma, si pe la mijlocul drumului (eram aproape de metroul de la Izvor) s-a pornit, cum era de asteptat dar nu am gandit de fapt, o mare ploaie. Dar MARE maica. Si eu, evident, nu suport apa. Asa ca am inceput sa tzip ca nu mai merg. M-am bagat sub un copact si am inceput sa plang sa ma gandesc ce-i de facut.

Dupa nitel am decis sa ne intoarcem. Mihai nu raspunde la telefon, in stilu-i tipic, deci…kkt. La intoarcere, ploaia s-a intetit SUPER nasol, simteam ca am nevoie de stergatoare.

Blonda, simtindu-se foarte tancheta sau jeep, a incercat sa catere o bordura de 12,5 centimetri (am masurat-o din ochi) RAZANT, asa ca s-a rostogolit la sol precum o…aaaa…comparatie. Mi-a placut, a fost foarte…cu incetinitorul, asa… Evident, nu s-a lovit. Prea rau. Acu` cre’ ca-i pe moarte. Sau ma rog.

Oricum, bicicleta-i bestiala si fuse o iesire arta, ca-n Canada cand ma jucam de-a curierul rapid pe bicla. Muama, furtuna, ploaie, 40 de grade, pedalam maica! Foarte misto! :D

Ma duc ma joc Monkey Island! MERIT!

Nous les artistes anonymes
De la sculpture ou de la rime
Tenterons de vous la transcrire
Pour les siécles à venir

Il est venu le temps des cathédrales
Le monde est entré
Dans un nouveau millénaire
Lhomme a voulu monter vers les étoiles
Ecrire son histoire
Dans le verre ou dans la pierre

Pierre après pierre, jour après jour
De siècle en siècle avec amour
Il a vu sélever les tours
Quil avait bâties de ses mains

In final, oricat de rational ti-ai crea hotararea, ea te implica in totalitate.

Evident, am ignorat, delete…dar mi-au ramas in creier.

E, si se pare ca cineva s-a sesizat si da in judecata Tagged.com, autoproclamata a TREIA cea mai mare retea din lume, dupa Facebook si MySpace.

Citez din AFP:

New York’s attorney general charged Thursday that Tagged.com stole the identities of more than 60 million Internet users worldwide — by sending e-mails that raided their private accounts.

Andrew Cuomo said he plans to sue the social networking Web site for deceptive marketing and invasion of privacy.

“This company stole the address books and identities of millions of people,” Cuomo said in a statement. “Consumers had their privacy invaded and were forced into the embarrassing position of having to apologize to all their e-mail contacts for Tagged’s unethical — and illegal — behavior.”
……………..
Cuomo said Tagged acquired most of the users fraudulently, sending unsuspecting recipients e-mails that urged them to view private photos posted by friends.

The message read: “(name of friend) sent you photos on Tagged.”