Si acum, cand lucrez, nu am niciun ban in buzunar. Ma rog. 50 de bani cre’ ca am.

Nu-s singurul care traieste senzatii de-astea. Cristina se plange si se mira fix de acelasi lucru. Isi aminteste cum mergeam prin Club A, The Jack, Corin, si aveam tot timpul bani. Nici ea nu mai stie de unde si prin ce miracole… Oricum, explicatia ei este ca “ba, pe atunci, nu beam/mancam ca acum… ne multumeam cu 2 beri Skol si eventual niste sticks-uri. Acu’ cand simtim ca suntem angajati, mancam friptane baaaaaiiiii”.

Sala fuse plina ochi. URASC cand se intampla asta, deoarece este practic imposibil sa nu fie vreo 2-3 imbecili care sa rada sau sa comenteze la fiecare faza de kkt. Apoi, in cazul desenelor animate, EVIDENT ca erau si niste plozi care vorbeau in gura mare si intrebau in stanga mea “uiteeeeeeeeee, unu’ si mai mareeeeeeeeeeeeeee!!!!” sau “Mamiiiii, mamiiiiii, ce-a zis astaaaaaaaaaaaaaa?!?!?” @#(*%!@(*$&(*!@&#(!@&#&!@)(!@#

Si am avut si ghinionul sa am scaun CHIAR langa scara ce urca printre randuri. Care scara este LUMINATA usor, jos, sa vada lumea unde calca si sa nu-si franga gaturile. Sau gatul. Nu`sh cum se face acordul, in fine. Si acele luminele, imi intrau FIX in ochi!!!! Si aveam si ochelari de-aia smecheri de vedeai trei di si lumina parca era si mai evidenta asa.

Si apropos de trei di, ma cam oboseste, mai ales ca nu a fost atat de spectaculos ca la Coraline, de unde am plecat extaziat. Ellu zice ca s-a vazut mai bine, asa o fi, dar ea nu a avut luminele in priviri. :D

Si daca in aceasta lume a ta te lovesti de cineva? Sau daca de undeva cineva te striga si tu, tu nu auzi decat zgomotul timpanelor si gandurilor tale? Daca acel cineva are nevoie de tine…sau doar vrea sa te salute…si tu-l lasi in urma, nebagat in seama?

Nu-i asa ca asta te lasa rece? Macar simti ceva rece…

Urasc puncte-punctele. Eu personal, le urasc. Sunt asa de…fara sens. Uneori, sunt chiar patetice. Mai ales la finele frazelor…

Or, daca ajungi sa nu simti ploaia rece pe tine, daca ajungi sa nu mai simti norii grei de deasupra ta, daca nu ajungi sa fii macar pentru o secunda curios sa ridici privirea catre ei, daca ajungi sa nu mai auzi pe nimeni in jur, esti fara sens. Uneori chiar patetic. Niste puncte-puncte ce trec insiruite printre oameni, copaci, asfalt, nesimtitoare si nebagate in seama.

Vreau sa nu imi pierd niciodata simtirile. Vreau sa nu iti pierzi nici tu niciodata simtirile. Pofta de a dansa in ploaie, de a trai ploaia. De a fugi de ploaie, de ce nu?

Ai incercat vreodata sa iti ridici incheietura mainii inspre nori, si sa lasi sa te picure pe vene? Si sa razi tamp si sa tii ochii intredeschisi cand apa siroieste si te plezneste peste fata, incheietura, frunte? Si in timpul asta sa mergi, sa mergi neintrerupt. Si incheietura sa coboare si sa deschizi palma si tu sa te uiti tot in sus, si sa mergi, orbeste, fara sa stii unde, si sa razi dement si sa calci sigur, ca si cand fiecare pas inseamna o noua cunostinta.

Si apoi, sa cazi. Rasul sa-ti ramana insa pe chip, mana tot in sus si, intr-un final, norii sa se duca.

Soare. Ai mers vreodata prin soare, fara sa simti caldura lui? Fara sa……………

Si TOT astazi mergea-voi la film la ICE AGE cel TREI. Avanpremiera. Cacalau de bani si abia am prins 2 tichete amarate undeva la mall-ul din RAHOVA.

Si URASC faptul ca sunt cinematografe (gen Starplex) unde ruleaza desenele animate exclusiv DUBLATE! CUM KKT sa aud pe SASAITUL de Sid in ROMANA?!?! Dammit… de-aia nu era inca plin acolo. Pf.

Si ascultam acu` cateva zile niste formatii de genul. Si nu intelegeam NIMIC din versurile lor, decat fragmente foarte neclare. Oricat m-as fi concentrat, nu auzeam decat ragaituri si tobe si chitari suparate. K, no problema. De curiozitate insa, m-am uitat pe versuri. Bai, si sunt BESTIALE. Adica… sunt POEZII in puii mei! Mult mai misto decat formatii care “canta normal” si inteligibil. Au POEME acolo, profunzimi, chestii filozofice!!!

Mi-i imaginez pe pletosi/barbosi si satanisti suparati adunandu-se la o masa, la o lumanare, imbracati in negru, cu o carafa de vin si 5 de bere langa ei si zicand “Frati de arme si de ragete sinistre… ieri noapte am citit Observatii Asupra Sentimentului de Frumos si Sublim a lui Kant si Despre Teoria Negativismului, de Bleuler. HAI sa facem niste versuri, fratilor!”.

Si se pun ei pe munca si scot niste chestii absolut sublime pe care mai apoi le…RAG pe scena…si nimeni nu pricepe nimic. FTW?!?!

Oricum, redau mai jos niste exemple:

BATHORY:

All dressed in gold and purple the beauty awaits the night
Knowing what will satisfy
Aware of Her delight
The thought of young fresh blood makes the hours go so slow
But the yearn for eternal life and beauty makes her hazelbrown eyes glow

Woman of Dark Desires
Woman of Eternal Beauty
Woman of Dark Desires
Elizabeth Bathory……

Now the hour is comed, the time is right for the feast to take its roll
And by the sunrise 60 bodies will be found raped from their blood and souls
The beauty patiently selects the victims for the night
Innocent blood will give eternal beauty eternal life

Woman of Dark Desires
Woman of Eternal Beauty
Woman of Dark Desires
Elizabeth Bathory……

Now the life you have lived have comed to light and unfold is your perversity.
Now the end is near still death is real
No more beauty or life for eternity
Cold walls entombs your secrets but there’s nothing you regret
Embrace death with a smile as the highlands face sunset

CRADLE OF FILTH

They say drinking is a way to die,
But at the end… dying is a way to drink, that’s why…

Unquenchable thirst burns you inside
The ruins of already burnt out mind
Inexhaustable craving for something
You’re already crying.

[Bridge:]
Degenerate drunk with a razor blade
Strung out spilling your own blood.
Exterminate scars already made.
Ready for another drink, can you wait?

Detoxing, here come the withdrawals.
[Whispering:] Maybe you’ve gone too far.
Deep within things are getting hot
Can’t deny, take another shot.

CREMATORY

The end of your time has come
A journey into your own self
I’ll show you what good and evil rule
Hate is a form of love
Life is an unknown journey into subconsciousness

Of your soul where dreams became reality
Follow me into the light of the forgotten
Death is an entrance to another life
Neither time nor space can stop this circle

Emotion and feelings
The unreality of fear of the unknown
Transmigration – Transmigration
Transmigration

Desi in concediu, ieri am fost la 2 conferinte. Intr-una dintre ele am stat de vorba cu Adrian Furnica, seful Depozitul de Calculatoare si unul dintre oamenii care lucreaza in IT din 1981. Pe atunci reprezenta unica companie din Europa de Est care producea cipuri pentru faimoasele Z80-uri. Alea cu caseta, de zbarnaiau puternic si cu care mi-am umplut eu pana la refuz copchilaria. Geniale. Deci om plin de povesti.

Apoi am stat de vorba cu Calin Tatomir (care, evident, m-a recunoscut si ma adora – n.r.), seful Microsoft Romania. Unul dintre oamenii cei mai tari adica din IT si un tip foarte-foarte-foarte simpatic si jovial, vesel si profesionist. Si care are in plan sa deschida un Muzeu al Tehnologiei IT. Are cateva zeci de kilograme de computere si componente foarte vechi in garaj. Imi place mult despre el si de la astfel de oameni am ce invata oricand.

Apoi, seara, am fost la o conferinta in Herastrau unde s-au prezentat cele mai noi laptop-uri Sony Vaio, intr-o atmosfera foarte misto, cu cocktail-uri, printre colegi misto/fotografi/oameni de la Sony. Printre ei si noul manager Sony Romania, Taiju Ishikawa. Care, mi-a explicat Ellu, este japonez deoarece face parte din nu`sh ce CLAN or something…si ca atunci cand in nume se gasesc alaturate consoanele “sh”…e japonez. Ea stie…

Si de la acest Ishikawa, foarte serios aparent dar funny de fapt am aflat ca romanii sunt MULT mai ospitalieri si mai calzi decat japonezii, ca n-are probleme de adaptare si ca, de 6 luni fiind in Romania, nu prea ar mai vrea sa plece. :)

Apoi am fost la Hard Rock Cafe unde se desfasura Cupa Presei la Cantat. Unde a fost gen….genial. Eram DOAR printre jurnalisti, pe unii ii stiam, pe altii nu, printre muzicieni (practic stateam la un metru de maestrul Baniciu…), la o masa pe-acolo erau si cei de la Vita de Vie. Au cantat bestial unii jurnalisti, a fost super misto. Fotografii alta data! Am uitat aparatul foto acasa, vaca de mine.

Si acu` tre’ sa muncesc. Kkt. Sa fac stiri. Sa sap dupa informatii. DAMMIT, imi urasc meseriaaaahahahahaaaaaa!!! :(((( :D