Un prieten are un blog unde foloseste cuvantul “discombombulator”. Sau “discombombulant”?! Ceva de genul… Oricum, ideea este ca acest cuvant este unul expresiv. Parca iti evoca…hmmm…un om…DEBUSOLAT. Pierdut. Stii…tipii si tipele de merg pe strada cu capul fixat adanc in cimentul de 2 centimetri plantat de edilii nostri, acei ce par nascuti pentru a fi (ex)terminati? Parca isi tarasc viata, pas-cu-pas, catre o groapa comunala. Comunala si total anonima. Unde o sa zaca in anonimat toata…era sa zic “toata viata”, dar ar fi fost nitel impropriu. Doar nitel.
Macar poate-l gasesc acolo pe Wolfy Mozart…
Si ma amuza gandul asta! Adica ii vad pe oamenii astia mergand pe strada si le zambesc. Evident, ei nu ma baga in seama, dar eu le zambesc! Mi se par intr-un fel ciudat…amuzanti! Ca niste papusele ce au fata cusuta cu ata neagra si intristata, putin tremurata, si pe care la finalul piesei the Master of Puppets le omoara.
Si apoi le arunca intr-o lada.
O lada comunala si anonima.
Unde zac papusi comunale, ce au priviri discombombulante.
Si papusarul se duce sa-si ia banii pe reprezentatie si apoi, tarandu-se pe strada, trece pe langa mine, cu privirea ingropata in cimentul gaurit al edililor nostri. Si eu ii zambesc. Care-i diferenta dintre el si o papusa?
Niciuna.
Si apoi…mai sunt CEILALTI discombombulanti. Cei atat de fericiti incat ma ingretoseaza. Ii stii! Aia de au privirea vie si stralucitoare, si care tot timpul par sa danseze, si sa rada, si sa joace si sa sara si care nu au cunoscut parca niciodata plansul! Acei oameni atat de indragostiti de…tot…incat atunci cand au iesit din burtile mamelor lor au zis “domnu’ doctorrrrr, te adorrrrrrr!!! Ce foarfeca mistooo aveti in manaaaaaa!!! Asa, asa, taiati-mi cordonulllllll, taie-lllllll, ahahahahahahaaaaaaaaaa!!!!”. Oameni atat de drogati cu iubire, incat nu mai vad nimic in jurul lor.
Oameni care trec pe langa papusar fara sa observe ca pe langa ei trece o viitoare umbra.
Si oamenilor astora le zambesc! Si ei mi se par amuzanti! Mi se par, daca stii, ca acele pinata mexicane vesele ce atarna in niste copaci si un pustiulica balai vine cu ditai bata de baseball si o face terci. Din acea pinata, curg…BOMBOANE! In timp ce pinata, saraca, zambeste in continuare, ferfenita – un sfert in copac, un sfert pe jos.
Imi imaginez ca toti zombie astia zambitori sunt niste pinata. Atat de plini de voie buna si de indragosteala si de amor si de…inexpresivitate…incat daca se duc la medic le baga acul in vena unei bomboane dulci. Ananas de dulce!
Si le zambesc si lor.
Soarele zambeste, tralalalala
Vasul straluceste, tralalalaLA.
Inima luceste, tralalalala
Rictusul paleste, tralalalaLA.
(a doua strofa. Imi dreg creierul. Ahem, ahem… tremolo…la minor…strum!)
Papusaru’ plange, tralalalala
Mortu’ se prelinge, tralalalaLA
Groapa se largeste, tralalalala
Inima-ti primeste, trala la la….
LA! (minor).
Se termina in la minor, grav, si…se rupe o coarda.
Privire tampa in oglinda. Inspir, expir. Ridic din umeri. “Ups, I did it again”…
Arunc sictirit ganduri, ideile si chitara si ma pun pe buda. Noapte buna.