Ziceam intr-un post anterior, pierdut in a-spatialitatea-temporalitatea acestui blog, ca imi plac in general filmele in care personajele principale si bune si simpatice dau mai devreme sau mai tarziu ortu’ popii. Si nu, nu ma refer la filmele de groaza de clasa a III-a si mana a V-a. Si nu, moartea acelora nu inseamna ca este un film bun ci este cel putin nitel…surprinzator.
Ba si am sesizat ca cei de la Hollywood nu numai ca ii omoara din ce in ce mai des pe principali (de la Cartita incoace…cand au murit TOTI, sa fie sigur regizoru` ca o sa aiba succes…si a avut!) dar omoara mai nou TOT PAMANTUL! Adica…frate, extinctie in MASA! Nu se mai multumesc ca intr-un Independence Day, Godzilla sau Armage Don’t! sa faca pilaf doar Manhattan-ul, Paris-ul sau Los Angeles, ci…TOATA TERRA frate!
Pariez ca trend-ul distrugerilor va fi unul ascendent. Cu unele sincope, evident. Oamenii vor MARIME, MASA, IMENSITATEA, efectul de MUAAAAAAAAAAA si UAAAAAA si UAUUUUUAUAUAUUUUUAAAAAA…
Ca si in Knowing (tradus neinspirat si insipid Numere Fatale), unde Nicholas Cage, actor destul de o.k. dar care joaca in general in filme proaste, moare eroic la final. Si odata cu el, intreaga planeta. Un film de nota 5-6, asa, relaxant, cu fetite cu parul lasat pe fata care zgarie peretii cu unghiile inrosite de sange, faza la care eu casc si ma gandesc cum as fi regizat scena respectiva.
Paaapapapaaaaaaaa