K, n-am nimic cu colericii. Ii (re)cunosc, am invatat cum sa ma port cu ei. E chiar simplu.
Insa am ceva cu colericii fuduli, care CHIAR nu asculta de vocea ratiunii nici macar dupa ce le-a trecut excesul de nebunie. Deseori nu ma astept sa rationez cu un coleric (de-aia patologici…) in momentul in care ei se enerveaza. Orice argumente, ORICAT de logice le-as oferi, oricat de clare, acestia gasesc cele mai stupide motive sa NU am dreptate. Deseori divagheaza de la subiect, doar asa…sa arunce niste injurii care nu fac decat sa ii bage mai rau in kkt.
Pot intelege asta. De-aia sunt colerici. Ce NU inteleg insa este DE CE dupa ce OBSERVI cu PROPRII-TI ochi ca am dreptate, dupa ce trec mai MULTE ORE si REALIZEZI si TU ca ceva este in neregula, dupa ce IN VIATA observi ca ai cu adevarat probleme, dupa ce TOTI din jur imi dau dreptate, tacit sau verbal, TOT NU FACI NIMIC si TOT TE INCAPATANEZI sa o tii pe a ta! Efectiv, nu pot sa pricep de UNDE aceasta mandrie, de UNDE stupiditatea, de unde, pana la urma, rea-vointa.
Am 2 exemple clare pe aceasta tema, 2 oameni pe care i-as indruma, cat de prieteneste pot, sa faca ceva in aceste privinte. Relax, oameni…zambiti, nu mai fiti crispati, acceptati si sa nu aveti dreptate in orice…
Life is a miracle! :)
