imagineaza-ti niste guri
ce se zbat contagios pe niste fete palide
ca si cum nu ar fi de ajuns
visele negre
si-acum deschide-ti pleoapele
nu se stie ce distanta este intre glas si gand
cert este ca albul se murdareste
iar ochii se orbesc
fara niciun sunet de prevestire
imagineaza-ti acum niste stanci
niste mici stanci
lipite incidental de un tablou vid
si alb
ca si cum nu ar fi de-ajuns
nenaturalul, bizarul lumii
si-acum deschide pleoapele
nu se stie daca stancile-s moarte sau doar dorm
ce e sigur este ca
le poti slefui
cu ridurile fetei tale
acum
imagineaza-te pe tine
privindu-te din afara, din exteriorul tau
ca un fulg de rece-otel menit sa-nece glasuri
si sa stinga stanci
apoi
inchide pleoapele si mori incet
la capat de suflare o mama se zbate-n chinurile nasterii
copilul ei esti tu
cel dinafara