Incerc sa inteleg de ce cand oamenii (in special cei colerici) au probleme personale ce nu au legatura cu mine, uneori lovesc in stanga si in dreapta, orbeste, rasfrangandu-si frustrarile in capul unor oameni nevinovati cu nimic sau cu mai nimic.

Chiar incerc sa inteleg si accept persoanele colerice asa cum le accept pe cele melancolice, extraverte, sangvinice s.a.m.d., incerc sa ma pun in pielea lor si sa realizez ca “bai, este coleric(a). Peste 10 minute ii trece si gata…este, efectiv, irational in aceste momente”. Uneori insa, am si eu limitele mele, rabdarea mea.

Si rabdarea mea se termina in clipa in care acel om imi vorbeste urat, total pe nedrept, foarte exagerat. Inteleg ca esti nervos/nervoasa, agresiv/agresiva, urmare a temperamentului, insa faptul ca esti coleric si/sau ai alte probleme nu ar trebui sa-ti permita sa imi vorbesti urat, sa “dai in mine” exagerat si aiurea. Am pretentia ca TEMPERAMENTUL sa nu innabuse si sa nu acopere INTELIGENTA si JUDECATA!